Friends will be friends

Capitolul 5

-Faci tot ce iti vine cap, fara sa te gandesti la consecinte, ma tii alaturi de tine si zici ca te bazezi pe mine. E usor sa zici ca ai incredere, dar mie nu imi e usor sa ti-o pastrez. Inteleg ca iti traiesti adolescenta la maxim, dar nici intr-atat de mult incat sa te porti cu Leah de parca ar fi o ultima curva.

Raman punctul sau vizual. Vocea ridicata imi transmite fiori prin tot corpul si ma cutremur, nefiind capabila sa scot un sunet.

-Nici nu te mai recunosc, Addison Briar!

-Dar, Jo... vocea mi se inmoaie. Scuze... Nu am crezut ca simpla mea replica va duce la cearta...

-Replica ta?! Replica ta? aproape ca striga. Crezi ca ceea ce ai zis acum m-a enervat? Asta crezi? Dar nu te-ai gandit ca m-am saturat sa tin pumnii ca sa nu faci vreo greseala? De cate ori am incercat sa te fac sa intelegi ca trebuie sa iti cantaresti vorbele si faptele? Si e adevarat ca parerea ta conteaza in legatura cu Leah, dar daca nu o poti accepta din prostie, nu te gandi ca o voi parasi pentru tine!

Ma indepartez de Joey. In toti acesti ani nu ne-am certat aproape deloc. E pentru prima data cand simt o astfel de tensiune intre noi. Si cuvintele lui dor. Insa mi se face rau, eu fiind intr-o stare de soc.

Privesc baiatul din fata mea. E oare acelasi Joey  glumet si afectuos, nebun si grijuliu? Sau s-a maturizat demult, fara sa-mi dau seama.

-Te-ai schimbat de cand ne-am vazut prima data, mult... Si oricat de tare ma enervau faptele tale, nu am incercat sa te schimb, deoarece am inteles ca te plac asa cum esti. Dar cred ca e timpul sa te maturizezi.

Nu mai vorbeste cu furie, ci, din contra, cu seriozitate si mila.

-Nu inteleg de ce o urasti...

Imi fac un mic loc pentru curaj si ii spun cu greu :

-Ai... dreptate.

Imi aplec capul.

-Sunt ridicola.

Nu ma intrerupe. Asculta atent.

-Imi cer scuze pentru Leah. Cred ca mi-a fost frica sa te pierd, recunosc pe jumatate.

Si am avut dreptate.

-Cred ca ar trebui sa plec, chiar daca e patru, surad trista.

Joey ma priveste surprins.

-Eu... umm... Add, poti ramane, eu nu...

-E ok, il intrerup.

*

Autor :

"Addison, sunt eu, Joey, te rog, suna-ma."

"De ce nu mai vii la facultate?"

"Nu ma ignora, femeie!"

"Pe bune? Te porti ca un copil."

"Addison, esti bine?"

"Hei... Peste doua zile e balul... Si sper ca... vei fi acolo..."

"Stii... Chiar si Cody e ingrijorat."

"Uh... umm... las-o balta! Ugh!"

"Imi pare rau..."

"Nu stiu daca voi mai putea vorbi cu tine, huh, adica nu stiu daca voi mai putea vorbi cu telefonul tau... Maine plecam in Washington. Este exact in celalalt capat al Statelor... Esti mereu asteptata. Leah m-a intrebat despre tine. Eu nu i-am spus nimic..."

"Mai ai exact cinci minute la dispozitie sa ma suni. In curand urcam in avion."

"Sunt in avion... Nici nu sunt sigur daca asculti mesajele mele. Si... O clipa... Acum sunt in toaleta. Nu vreau ca cineva sa ma asculte. Vreau sa iti spun doar ca... San Diego imi va lipsi. Ha, nu ca mi-ar pasa tare... Dar o anume impiedicata mi-a facut viata frumoasa aici. Si sper ca acel inger sa il ierte pe tampitul ce i-a spus lucruri... neplacute."

"Am uitat sa iti spun ceva. Nici nu ma gandeam sa o invit pe Leah la bal."

"Decolez din clipa in clipa, Addison. Vreau sa stii un lucru-"

Avionul decoleaza.

-Rahat. Semnalul!

Joey ajunge indispus langa logodnica sa.

-E totul bine, scumpule?

Inainte sa ii raspunda, incepe sa vorbeasca pilotul. Da doar din cap si zambeste, tinand-o de mana.

Priveste cerul gri, care parca ii simte durerea.

Intre timp, in fata aeroportului, Addison priveste avionul care se inalta si ii ia cel mai bun prieten. Ii simte privirea, cu toate ca e imposibil de vazut.

Dupa ce pasarea de metal dispare din campul ei vizual, porneste agale pe strada.

-Briar? Addison Briar! exclama un baiat cunoscut.

-Cody!

Ii sare in brate si il saluta.

-Ce faci aici? Stai! Ti-ai schimbat freza? isi trece mana prin parul lui.

-Iti place?

Cody chicoteste fericit.

-Muncesc in apropiere. Dar tu ce mai faci? Au trecut cateva luni de cand te-am vazut ultima data.

-Uh, am fost plecata din oras.

-Avem o cafenea in oficiu, daca nu te deranjez...

-Vin cu mare placere.