Castel, castel si castel.

35 13 4
                                    

  Azi am programat o intalnire cu noii mei prieteni Ali si Alex. Ne-am plimbat in tot orasul. Ne-am cunoscut mai bine si am aflat ca ei au trecut prin aceasi experienta ca mine. Parintii lor aveau aici conditii mai bune de lucru. Ma simteam minunat sa vorbesc cu cineva atat de lejer. Si ceea ce aveam in comun era ca nici lor nu le placea limba engleza.
Ne-am plimbat intr-o padure. Nu vazusem o asemenea padure. Era plina de viata, colorata.
Pornisem la o intreaga aventura. Putin mai departe de padure se aflase un pod si ceea ce era dedesubt ne-a minunat pe toti trei. Acolo jos se afla un micut rau.
Am traversat podul ce nu parea chiar atat stabil dar cu, curaj am reusit. 
Pe partea cealalta nu se afla nici macar un copac. Doar buruieni si boscheti. 

 — Uitati! Am gasit ceva, zise Ali. 
 —  Uau! Este un castel darapanat daca nu ma insel, raspunde Alex.
 — Ce ziceti? Ne indreptam spre el sau vreti sa va holbati tocmai de aici? 
 —  Haide! zise Alex si Ali uitandu-se unul la altul.
Ajungem in acel castel. Prea mult pamant si prea multe pietre.

 — Cate tablouri! Cred ca familia era colectionara nu gluma, spuse Alex. 
 —  Voi ati vazut acea cutiuta muzicala pana acum?
 — Hmm... Unde?? 
 — Claire, este chiar..., se duce sa imi aduca cutiuta muzicala. Uite o vezi acum?
 — Da. Este interesanta. 
 — Pare preistorica. De cand zace aici oare? zise Alex.
Ali se plimba prin castel la etajul unde ne aflam noi.

— Se pare ca ti-am gasit raspunsul la intrebare Alex. Castelul asta s-a derapanat in timpul unui cutremur si dupa cum scrie pe acest tablou anul este 1990. 
 —  Nu a trecut mult timp de atunci. Dar totusi, nu au avut timp sa stringa toate aceste lucruri?
 — Claire, eu cred ca nu le-a pasat oamenilor atat de tare. Cine crezi ca ar fi avut curajul sa traverseze astfel de pod, stiind ca este instabil, stiind ca in orice moment pot ateriza in apa fara rasuflare?
  — Bine, bine Alex. Am inteles ce vrei sa imi zici!
Era inca devreme. Ne-am dus la etajul doi. Ceea ce am gasit acolo nu am vazut niciodata nicaieri  




Calauzita de propriul destinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum