Calauzita de propriul destin

★ Seiful

Inca o zi obositoare la scoala. Atata timp cat sunt cu prietenii mei totul este perfect.
Noi toti adica eu Ali si Alex nu am putut uita ce s-a intamplat ieri, asa ca dupa ore am "colindat" castelul in cautarea individului, si desigur am mers la subsol. 
Se pare ca pe unul dintre peretii dulapului se afla lipit un testament, cel putin asa parea. 
Cel ce a locuit aici era un om foarte bogat, intrucat dona bani casei de copii.
L-am lasat acolo, nu il puteam lua cu mine. 
Am mers la subsol cu Ali si Alex.
Am gasit un sertar plin de acte, documente, hartii de tot felul.
Ne holbam de aproape 30 de minute la rafturile de vin, si ne intrebam care era scopul lor aici.

   — Ar fi ciudat daca cineva ar bea din astea?
  —  Alex, nu!
   — Bine, bine.
  — Nu facem boacane! zic eu.
   —Sunt putin cam obosit, zise el sprijinindu-se de raftul cu vin.
Dintr-o data raftul este impins de mana lui Alex. Dupa acel raft se zareste un perete pe care scrie clar "NU INTRATI". Mare greseala, noua insa ne place muult misterul asa ca am zis sa intram la urma urmei nu avem nimic de regretat. Am inceput sa lovim peretele in speranta ca acesta va crapa, dar nu. Am incercat orice. Alex a verificat fiecare sticla de vin, crezand ca pe una dintre etichete va scrie ceva legat de peretele secret ce se afla in spatele raftului, tot el credea ca daca nu scrie pe sticla de vin, s-ar putea sa scrie pe fundul sticlelor, ridica prima sticla si atunci...
Atunci peretelui i se intampla ceva. 

  — Usa asta imensa... ce face?
 — Hai sa vedem, Ali!
Incerc manerul usii, dar NIMIC. 
  — Voi, voi fetele. Nu stiti nimic, of. Este clar ca usa are un fel de cod, cine stie ce se afla dupa aceasta usa... un seif plin de bani, deja imi inchipui.
  — Posibil.
Eu ma gandeam care ar putea fi codul. M-am dus sa fac o poza testamentului. Intr-adevar era un numar destul de lunga acolo, si cel mai probabil codul seifului.