Calauzita de propriul destin

Casa de alaturi

Nu imi venea sa cred eu eram Claire. Incepusem sa imi amintesc incet, incet totul.
Merg in casa familiei Soleil sa le aduc prajitura facuta de mama. Acestia imi deschid usa politicos si ma poftesc inauntru. Peste tot erau tablouri cu sfinti, cu Dumnezeu cu orice lucru pe tema religioasa. Ei m-au invitat sa stau cu nepoata lor putin, spunandu-mi ca aceasta este o fata mai dubioasa...
Merg la etaj unde vad fetita cum citeste benzi desenate, vedea un documentariu la laptop in acelasi timp. Am inceput sa vorbim:
-Salut. Eu sunt Claire...
-Stiu cine esti!
- Ah deci m-ai vazut pe strada.
-Nu chiar.
-Stiu trecutul tau dubios... Trebuie sa pleci din casa asta cat mai repede!!!
-De ce!
- Asculta-ma... stiu totul despre tine... Nu sunt o nebuna. Pot vedea scurte secvente din trecut sau viitor.
-Adica... Ai puteri...
-Supranaturale da...
-Dar asta este minunat dar nu intelg de ce trebuie sa plec chiar acum din aceasta casa
- Bunicii mei stiu tot...vor sa omoare tot ce e nefiresc pe lume. Dar lor le este frica de aleasa... tu esti aceea.
-Acum totul are sens.
- De ce sa le fie frica de mine?
- In trecut in razboi tu ai renascut...
- Armata cavalerilor.
-Da printre care a fost si bunicul meu tanar.
- Adica vrei sa spui ca...
- Bunicii mei au si ei anumite parti speciale. Acum in prezent au 56 de ani, insa in realitate au 145 de ani.
-Waaaw! 
In acel moment m-am gandit la binele meu si am plecat din acea casa.
Suntem pe 23 noiembrie 1990.