Capitolul I

531 21 0
                                    

   Mă sufoc! O Doamne, mă sufoc! Simt cum mi se încleştează maxilarul, mi se striveşte piptul, se pliază din ce în ce mai tare. Simt cum capul meu are parte de cea mai nebunească presiune de până acum. Îmi va exploda cu siguranță...Se opreşte, pot respira, deschid ochii. Ce se aude?
* Don't you give up
Na na na
I don't give up
Na na na
Let me love you
Let me love you*
- Ce naiba? Alo?
- Alo? Lee? Trezeşte-te! E 7:30, în 5 minute ajung la tine!
-Azi e luni?
-Nu, e prima zi a săptămânii, trezirea! 4 minune şi 45 de secunde, tic-tac.
La naiba! Acelaşi vis, acelaşi atac de panică! Se pare că trebuie să plec la facultate. Oh, Doamne...cu ce mă îmbrac?
   Sar din pat şi alerg până în baie cu viteza luminii!
- Lena, iar o să întârzii la cursuri! -se aude vocea mamei din bucătărie.
Oh, am uitat să mă prezint! Numele meu este Rostvel Lena (prietenii îmi spun Lee) şi cu puțin noroc am intrat la Facultatea de Medicină din San Fransisco. Mi-aş fi dorit să fac Conservatorul însă părinții mei nu au fost de acord, au considerat că trebuie să fac o faculate care îmi va oferi o slujbă ce va respecta tradiția familiei (tata medic, bunicul medic).
   Aleg la nimereală o pereche de blugi rupți în genunchi negrii, un tricou negru şi o pereche de tenişi...tot negrii. O pereche de ochelari cu lentile închise şi un rucsac pentru a completa ținuta.
- Ce faci? Mai avem 10 minute!
- Haide Natsya, luăm un taxi!Oricum, Facultatea de Arhitectură e vis-a-vis de cea de Medicină, nu te mai plânge atât!Taxiiiiii!
8:59.
   Respiră! Primul curs îl am cu Dr. Alexander. Cel mai bun doctor din întregul oraş ce predă la facultatea noastră. Deşi e cel mai bun, este extrem de tânăr. Vârsta sa atinge 30 de primăveri, olimpic național la biologie şi chimie încă din primul an de liceu, cel mai probabil va primi un Premiu Nobel pentru că lucrează la un proiect pentru tratarea cancerului. Medic cardiolog, cel mai căutat şi cel mai bine plătit, îşi face timp suficient să predea şi la facultatea noastră. Bineînțeles, orice studentă de anul I până la anul VI salivează după el. Brunet, ochii albaştrii, o condiție fizică de invidiat şi un zâmbet de pici pe jos, a reuşit să facă câteva cuceriri printre pițipoancele facultății. Şi...da, mă urăşte. Mie personal mi se pare un om prea arogant. De când am intrat în această grupă de tipi de bani gata mă priveşte superior, ok, are şi dreptul, dar adevărații oameni de succes sunt de fapt modeşti, nu? Nu? Ok...
- Bună dimineața!
- Bună dimineața! - se aud 38 de voci în cor.
- Astăzi vom vorbi despre structura inimii şi nu, nu ce ați învățat voi la liceele voastre. Mai amănunțit. Mult mai amănunțit.
BUM!
   Evident, eu sunt fraiera care îşi scapă ghiozdanul. Toți se uită la mine ca şi cum şi-ar dori să fiu incinerată, eventual arsă pe rug. Doamne, cel mai îngrozitor lucru e să atragi atenția atunci când îți doreşti cel mai puțin să faci asta.
   Dr. Alxander tuşeşte zgomotos şi îmi spune cu vocea sa groasă şi ochii plini de ură:
   - Domnişoară...mda, nu mă obosesc să vă rețin numele. Îmi deranjați cursul. Vă rog să vă revizuiți comportamentul altfel...
   Nu reuşeşte să-şi termine fraza că telefoanele noastre sună simultan. Ies afară cât pot de repede.
  - Lenaaa, Natsya...a..a..
  - Calmați-vă Doamnă Levis, ce s-a întâmplat?
  - Natsya, a suferit un infarct...
Intru buzna în clasă, îmi strâng lucrurile, ceea ce face şi Dr. Alexander, spre surprinderea mea şi iese mai rapid ca mine. Ajung la spital. Doctor Love îşi parchează Range Rover-ul în fața spitalului şi eu şi mă lovesc accidental de el când intru pe uşă.
   - Iar tu? Lena, stai la distanță de mine.
   - Deci ştiți cum mă numesc!
    Spun asta şi-i întorc spatele. Alerg la Doamna Alessa, o cunosc din copilărie, prietenă cu tata, care lucrează în acest spital.
   - Bună ziua! Doamna Alessa, spuneți-mi vă rog, în ce stare e Natsya?
   - Bună Lena, e în stare gravă, intră în operație în 10 minute! Dr.Pregnon! În 10 minute, sala 4!
   Mă uit în spate să văd cine o va opera pe draga mea prietenă. În schimb îl zăresc pe Alexander.
   - Doamnule Alexander, vă puteți da puțin? Vreau să văd cine o va opera pe Natsya.
   - Doctorul Pregnon...Alexander Pregnon. -îmi face cu ochiul şi pleacă mândru.
    Pregnon...Dr. Pregnon...oh, nu...

Doctorul ce nu-mi lasă inima să bată... VOLUMUL IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum