Apa... Multa apa... Acoperindu-mi narile, gura...
Ma uit la mine, dar nu sunt eu... Ma privesc pe mine de la distanta... Stua in fata oglinzii cu o lama in mana... Am lacrimi in ochi... Dau drumul apei, picatura cu picatura... Mana mea se apropie de buza... Fac un gest si tresar. Curge sange... Mult sange... Chiuveta e brazdara de lichidul rosul intens... Picaturi de rosu imi curg pe gat, acaparandu-l si vad cum venele ies in relief. Pupilele mi se maresc. Ma holbez la mine, ma uit la detaliile ochilor. Sunt rosii si iritati, de parca am plans un mileniu fara sa ma pot opri sau controla. Imi mut privirea la mana... Am pielea alba. Fac acelasi gest nesabuit... Dar ciudat, de data asta nu mai tresar, sunt obusnuita cu durerea, de parca as fi redeschis o rana nu as fi facut-o... Mana e plina se sange... Pielea nu mai e asa alba, e plina de acest lichid care se scurge prin mine, care imi da linistea la vederea lui, ma calmeaza. Imi las mana in jos... Urmaresc picatura de sange ce imi curge pe incheietura si ajunge cu rapiditate la degete.
Ma clatesc de acest lichid vital, iau apa in palme si imi dau pe fata. Tricoul mi se uda....
Simt iar apa peste tot... Ajunge in plamani... Ma inec... Simpt ca ma sufoc...
YOU ARE READING
Eu
RomansaE o poveste pe care am scris-o de mult, intr-o noapte trazie. E o poveste a mintii umane, a suferintei si a iubrii in acelasi timp. Aceste doua sentimente se imbie, se amesteca oferind cititorului oportunitatea de a le simtii intens.
