Make up-Brake up-Make up AGAIN ~Jurnalul-O realitate alternativa~

*Short-not really short flashback*

Hey..mmda eu sunt Katherine Allison Reid..stiuu,un nume ciudat,dar mie imi place...am 16 ani si locuiesc,mai nou,in Londra-U.K.

 Aici sunt boboaca la un colegiu renumit,pai macar atat daca tot mi-am lasat familia si prietenii in urma..macar atat zic si eu ca merit...

Parintii mei sunt despartiti inca de cand m-am nascut,adica nici nu venisem pe lume ca am si inceput sa creez probleme,genial,mdaa..imi cam sta in fire sa fac asta.Deci fara deci momentan am cam 4,da 4 parinti..probabil va intrebati cine e specimenul asta cu atatia parinti si cum naibii e posibil..paii din moment ce parintii mei naturali sunt despartiti s-au gandit sa-si refaca vietile ca doar ce naibii,doar n-o sa incerce de dragul fiicei lor sa se impace,nu bineinteles ca nu,asa caa si-au refacut vietile recasatorindu-se bineinteles cu alte persoane..

Eh eu nu ma omor dupa ideea de a avea mai multi membrii in familie,daar ma rog...Cum va spuneam 'mai nou' stau in Londra pentru ca parintii mei din moment ce au avut o disputa nu au ma putut imparti nici tara si tatal meu a plecat in Londra cu noua lui sotie,iar mama cu noul ei sot au ramas in Romania,de asta am eu numele asa dubios :)))...de curand mama a decis sa se mute tot in Romania doar ca in alt oras,nu in 'minunata' capitala unde stiam si eu de capul meu,aveam restul familiei si..oh da TOTUL..dar a trebuit sa aleg,fie ma mut cu ei,fie plec la tata si m-am gandit daca tot e sa facem o schimbare,macar sa o facem calumea nu ?!?

Asa ca am decis sa plec la tata,dar nu inainte sa fac un intreg spectacol bineinteles,pentru ca eu nu ma simt bine daca nu ma fac remarcata peste tot...asa ca mi-am facut frumos bagajele si dupa ce mi-am luat la revedere de la toti mai putin de la mama si sotul ei am plecat...

Tata a venit in tara dupa mine eu fiind minora si na 'esti minor,nu faci nimic de capul tau' decii da..tata a trebuit sa ma astepte la vreo cateva strazi distanta de casa pentru a nu da nas-in-nas cu mama si pentru a evita o catastrofa de proportii...m-am urcat in taxiul in care ma astepta tata,mi-a zambit si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii despre viata mea,stia cum era viata mea alaturi de mama,nasoala si a inceput sa faca glume despre ea si sotul ei aplicand sarcasmul pe care aparent de la el l-am mostenit...

Am ajuns intr-un final la aeroport..ma asez pe o bancuta confortabila in giganticul aeroport,tata mi-a spus ca mai avem cam o ora de asteptat pana pleaca avionul nostru,asa ca m-am apucat sa imi leg ramurelele numite sinapse prin creier si sa ma gandesc la cum a fost viata mea de pana acum dorind sa o las aici pentru ca limita de greutate este 7kg pe bagaj,iar amintirile astea cantaresc deja tone...doamne ce dor imi era sa merg cu avionul,tin minte ca ultima oara cand am fost cu avionul era cu ani buni in urma cand tata m-a luat in vizita la el normal ca atunci a trebuit sa ma rog de mama non-stop ca sa ma lase si bineinteles sa fiu 'cuminte' off..cand o sa inteleaga si ea oare ca eu nu sunt defapt chiar asa cuminte cum crede ea ?!

Ea vrea un copil-model.Toti parintii vor asta si toti cei care se viseaza parinti spera la niste copii-model.Pai imi pare rau sa va distrug visele dar niciun copil nu a fost un sfant si nu exista copil care sa nu fi facut macar o boacana de-a lungul vietii.Eu sigur nu am fost un copil-model , nu in ochii mamei sau in ochii acelor persoane care ma priveau doar din perspectiva ei.

Abia astept sa ajung in Londra,nu prea stiu de ce pentru ca viata mea la scoala a fost un calvar 8 ani de zile..ani irositi complet degeaba,adica pe bune acum cat de idioti pot fi unii copii ?! si raspunsul ar fii foarte.

Am fost bataia de joc a tuturor copiilor handicapati inca din clasa intai pentru ca ii deranja faptul ca vorbeam prea mult si cica ei nu mai puteau sa raspunda,pe naiba,ei erau doar invidiosi pentru ca habar n-aveau ce sa zica.

-"Copii idioti ! " ,  scuip in mintea mea venindu-mi in minte acele glume nesarate de care eram deja satula pana peste cap..ughh..oribil...

O prietena adevarata mi-am gasit abia prin clasa a 7 a,asta dupa ce am schimbat cam 4 scoli si intr-un final m-am oprit la una singura care aparent a fost cam cea mai buna dintre toate,aici am intalnit-o pe Meg,doamne fetita asta ma intelegea mai bine ca oricine si foarte rapid ne-am atasat una de cealalta si am devenit nedespartite,cand spuneai Allison automat spuneai si Meg si invers.

Faceam totul impreuna am scris chiar si povesti impreuna,cand intram in belele tot impreuna intram ca ori o pateam amandoua ori niciuna,de cele mai multe ori am scapat usor pentru ca eram 'fete cuminti'.

Doamne ce vremuri,dar se pare ca in ultimul an de gimnaziu ne-am racit complet si degeaba incercai sa tot legi o prietenie are fusese degradata deja si nu mai putea fi reparata,era iremediabila..asa ca nu prea am avut de la cine sa imi iau la revedere doar de la..

-"Kath,scumpo trebuie sa ne imbarcam" ,ma intrerupe vocea blanda a tatalui meu.

-"ok",spun eu aruncandu-i unul din zambetele mele dulci.

Off a venit momentul sa-mi iau la revedere de la tot ce e aici si sa sper la cat mai bine de acum in colo,mi-am lasat amintirile rele sa cada din mine in prapastia uitarii pentru ca nu aveam tocmai nevoie de asa ceva in 'noua mea viata' .

Mi-am luat geanta, amintirile bune si un troler pentru ca restul erau la tata si am plecat pe holul care ducea spre avion.

-"Buna-ziua,biletele va rog" ma interupe din ganduri o voce dulce si zambetul de un milion de dolari al stewardesei.

Eu il intind pe al meu,iar tata face la el cu al lui.

-"Ok,multumesc,sa aveti un zbor placut "ne ureaza in timp ce ne departam de de pe holul urias...

Eu si cu tata ne cautam locurile cand 'ghinion' locurile noastre nu erau tocmai unul langa altul,dar tata nu s-a suparat s-a asezat pe randul din fata mea,spatarul lui venind la aproximativ 1 metru de mine.

-"Kath,scumpo,daca ai nevoie de ceva imi spui ok?" mi se adresa tata.

-"Sigur tata " ii zambesc scurt si imi mut rapid privirea pe telefonul meu in care cautam nervoasa o anumita melodie..dupa ce am gasit-o mi-am afundat castile in urechi si mi-am mutat privirea pe geam obserand ca decolam,asta abia dupa ce am fost nevoita sa-mi scot castile din urechi pentru a auzi stewardesa cum ne indemna sa ne legam centurile si sa oprim aparatele in timpul decolarii deci vreo 5 minute am fost in pana de muzica.

Acum stau si privesc cum ma departez usor de munti disparand intre nori,linistita si mai impacata ca niciodata cu sufletul cat un purice totodata pentru ca nu stiam ce ma va astepta acolo,dar sperand ca poate de acum viata mea se va schimba radical...