Vlad munteanu ? My love?

singură

E 4 dimineata . Mi-am facut bagajul si vreau sa ies pe usa. Cobor scarile blocului. Inainte de a pleca scriu o scrisoare pentru munteni.
Draga munteni,
E voi pleca . Nu mai am chef de suferinta si de cearta. Nu mai spun de batjocura . Am decis sa plec . Voi fi bine . Imaginati-va ca eu sunt plecata in tabara . Voi pleca undeva unde nimeni nu ma face sa sufar.
Cu drag, ranita.
A: dc puii mei am scris ranita ? In fine . Trebuie sa plec .
Am luat un maxi-taxi pana la o cabana in padure. Padurarul mi-o da gratis pentru ca i-am spus situatia in care ma aflu .
Au trecut 2 săptămâni.  Totul e la fel . Ok, imi este dor de băieţi dar trebuie să rezist.
Azi e miercuri . M-am trezit dimineaţă.  Vreau sa merg prin padure sa alerg.
V: adrianaaaa!!!!!
A:shit! Acum ce fac ? Daca ma vede?
Ma intorc repede la cabana . Incui usa si ferestrele . Imi bate inima puternic . Aud batai in usi.
V: e cineva acasa ?
A: shit!
Imi este atat de frica . Ii aud vorbind pe Vlad si pe Cristi.
C: las-o balta ! Oricum nu o vom gasi. Ce idee proasta mai e si asta ? Sa o cautam in padure? 
V: ei ii plac padurile .
C: offf...
V: hai acasa .
C: ok.
V: totusi ma intorc maine la cabana asta. Poate voi gasi pe cineva care sa raspunda la usa .
C: las-o balta! E doar o cabana veche si anosta .
V: ai dreptate!  Hai acasa...abia astept sa o gasesc . Sa ii spun cat o iubesc .
C: dupa ce ti-a facut toate astea ?
V: in dragoste mai suferi. Si pun pariu ca si lui Adriana ii e dor de noi .
C: eu nu cred asta !
Nu ii mai aud . Se vor intoarce maine . Ce sa fac ? Cred ca voi inchide usile si ferestrele si voi sta cuminte.