¤ EVADAREA ¤

Tu eşti Abby?

- Hey, tu ești Abby?

Asta sunt eu. Abby. Nu e cel mai frumos nume.Știu. De când m-am mutat la liceul ăsta doar asta și aud ,,Ești Abby? sau Tu eşti cea nouă Abby?,, Cine aș putea fi? Obama? Nu prea sunt sociabilă, ce spun acolo, sunt o mare antisocială. Atrag multe priviri. Uneori chiar verific dacă nu am nimic pe față, toți se uită la mine de parcă aș fi un zombi. Ce e drept arăt ca unul.

-Mda, eu sunt aia.

Era un tip înalt. Pare a fi gen şef de clasă. E într-o cămașă, prea oficial după părerea mea. Pare a fi un liceu unde nu există un dress-cod anumit. Mă îmbrac cum vreau nu cum trebuie.

-Eu sunt colegul tău şi şeful de clasa. Am vrut să-ți dau orarul orelor, te-ai obişnuit cu noul liceu?pari un pic amețită

Ce vrea ăsta de la mine? Zâmbește, vorbește frumos, se crede un copil minune, desi nu e aşa, e la fel ca toți nu îşi arată adevărata față.

-E doar un liceu ca toate celelalte, mă obişnuiesc. Pa!

Îl las în urmă, fără să m-ai spună ceva. Nu am nevoie de oameni care să se comporte frumos cu mine, apoi să mă vorbească în toate rahaturile pe la spate. Nu am nevoie de nimeni.

În orice film este prezentă o istorie de dragoste, în care doi oameni se iubesc si trec peste mări si țări să fie împreună, uneori cu un final fericit sau mai puțin fericit. Ce e aia dragostea? Drgostea oare e un sentiment minunat? Oamenii care se iubesc sunt fericiti? Dragostea e doar o aluzie nimic altceva. Te face cel mai norocos om de pe lume dar şi cel mai păcătos.
Nu vreau să iubesc. Am iubit prea mult ceia ce m-a făcut să sufăr, ceia ce iubești îți provoacă durerea cea mai mare. Sunt singură. Voi fi singură.

Mergând aşa pe stradă cu capul în pământ şi cu căştile în urechi dau în cineva. Am obiceiul ăsta de a da în oameni. Ridic capul să văd cine e victima. Era un tip cu geacă bine format şi cu frezura de aia la modă tip creastă de cocoş.

-Sorry, îi spun şi dau să merg mai departe, dar nu băiețelul decide să mă rețină

Nu am de a face cu aşa tipi. Sigur stă o curvă de aia pe undeva şi isi așteaptă ursulețul. Urăsc curvele şi m-ai ales curvarii.

-M-ai ridică capul ăla, vezi că dai în cine nu trebuie

Ce e cu faza aia "cine nu trebuie". Dau peste cine vreau. Ce are el să îmi spună mie asta. Desi dacă îl vedeam din start îl ocoleam îmi iese alergii de la cocalari de genul.

-Mi-am cerut scuze, aşa că nu m-ai comenta şi lasă-mă.

-Ok madam, ridică mâinile tip "mă predau " dar nu e ultima noastră întâlnire îmi şoptise la ureche.

Ha. Îi lipsește o doaga, crede că o să m-ai dau nas în nas cu el. Never.

New York e un oraş atât de mare, mulți oameni de tot felul pretutindeni. Doar eu am sentimentul de singurătate, singură într-o lume întreagă. O lume cu oameni mincinoși care așteaptă într-un colț al unei străzi din cele mai întunecate momentul potrivit să sară peste tine iar mai apoi să te dea la câini unde cred ei că ție locul.

Salut! Sunt Abby. Abigail Roger. Am 17 ani. Sunt înaltă, brunetă si cu ochi de nuanțe de un albastru deschis ca oceanul. Sunt o fata inteligentă si bine educată , zâmbeam mult înainte, înainte de accident, înainte să mă încuie în pod, înainte de toate. Acum zâmbetul meu apare rar pe fața mea care seamănă ca o legumă uscată acum. Am depresii şi migrene ce mă fac sa cred ca ies din minți. Îmi place singurătatea. Îmi urăsc tatăl. Cred că e tot ce am de spus.

----------------------------------------------------------
O nouă carte, o nouă tu...