¤ EVADAREA ¤

Emoții (ce-s alea)

Dumnezeu ne-a creat pe toți egali, egali față unul de altul, egali în fața lui, cu toții suntem oameni, oameni cu rațiune și cu o mulțime de păcate, De ce am devenit păcătoși? deși devenim pe zi ce trece animale care sunt gata să facă totul, pentru a avea totul. Totul de vină sunt banii. Banii ne strică cu zi ce trece. Oamenii fac totul posibil pentru ai dobândi, iar cel care are cel mai mult conduce. Un sărac nu şi-ar permite să rănească cel mai mic animal sau să ofenseze pe cineva care îi face durere el va apleca capul şi va merge mai departe, pe când cel cu o mulțime de hârtii ar da jos pe oricine cui îi iese în cale devenind un monstru ce așteaptă mai mult sânge pentru aşi arăta superioritatea prin banii.

E luni. Urăsc ziua asta din saptamana.  Afară e o ceață atât de deasă, cerul e întunecat iar vântul bate atât de tare. E un semn că voi avea o săptămână proastă. Ca toate celelalte.

Stau la ora de fizică. Mă uit îngândurată pe geam la copacul uriaş din curtea liceului ce se clătina în toate părțile din cauza vântului, în timp ce profesoara preda lecția era cam plictisitoare, nu de asta doar îmi e silă de profi care vin la şcoală doar de dragul că o să fie plătiți. Cum e şi cu doamna Emilly, avea nişte cearcăne bine pronunțate ce îmi dădea de ştire că nu prea a luat-o somnul noaptea asta din cauza conspectelor elevelor ce trebuia controlate şi nu făcea asta din motiv că nu îi era somn, stătea acolo în fața clasei istovită predând tema în timp ce mai mult de jumate de clasă zbierau fiecare unul la altul. Nu face ceia ce îi place ci ceia ce trebuie să facă, să predea fizică la nişte sute de derebedei fără educație. Toți fac asta crezând pentru un viitor mai bun. Amuzant nu?

La prânz, cantina era plină. Nu îmi place aglomerația. Îmi iau o felie de pizza, un măr şi un suc de portocale şi mă retrag la o masă mai liberă. Această libertate nu a durat mult, mi-a fost distrusă când în fața mea
s-a așezat tipul cu cămaşa şi cravată. Serios?  Din toate mesele din univers, a trebuit chiar aici să aterizeze.

Avea un păr blond deschis cu nişte cârlionți de invediat pentru fetele alea care stau ore întregi la oglindă pentru nişte bucle perfecte. Penibil nu? Ochi albaştrii şi nişte dinți perfecți, ce să zic mă fac stomatolog pot face diferența dintre o dantură puturoasă şi una sănătoasă. Iar pe față i se iveau nişte pistrui. Mai lipsește ochelarii şi l-aş confunda cu un tocilar. Nu-i atrag atenția şi îmi continui prânzul. Se uită deja de ceva timp la mine. Mă simt super ciudat. Şi asta spune o ciudată.

-Salut Abby!

Decide să dea un semn că nu şi-a înghițit limba în timp ce mânca. Păcat.

-Am o întrebare.

Sunt aşa o ființă de spurcătă care pune mereu oamenii în momente stânjenitoare.

-Sigur, te ascult

Spune zâmbind, are un zâmbet stupid, nu critic doar spun adevărul, nu mă judecați.

-De ce mă urmăreşti? Nu cumva mă placi?

Aude spusele mele şi se îneacă cu bucata de caşcaval ce o puse în gură în urmă cu o secundă, bătânduse uşor pe piept. Bietul de el, acum nu o să se mai lege de mine.

-Poftim? Cred că ai înțeles greşit, am vrut doar să te fac să nu te simți atât de singură acum cât eşti într-un liceu nou şi nu prea ai prieteni.

Iarăşi minciuni. Mincini pe care le spun toți. Prieteni îți poate deveni oricine, şi acest oricine poate să îți vrea tot răul din lume. Singurătatea e prietena mea.

-Ascultă, nu am nevoia de mila ta şi nici de prietenia ta, de voi vrea să am vreun prieten te voi anunța dar nu cred că se va întâmpla lucrul ăsta prea curând.

Mă ridic şi îl las. Ajungând la dulapul meu de pe holul lung al liceului dau nas în nas cu nişte fufe pline de machiaj. Ce e cu ziua asta mai rău nici nu se poate.

-Uitați-vă fetelor, fata cea nouă şi uitați-vă cum e îmbrăcată, înainte de liceul ai fost şi ai vândut legume la piață dragă si nu ai reușit să te schimbi.

Spune una dintre ele şi cea mai superioară, urăsc aşa gen de om, şi cel mai îngrozitor aşa gen de fată. Dacă ai țoale la ultima modă eşti cea mai frumoasă si populară pe când creierul nici nu are loc în capul ăla mic cu păr decolorat plin de extensii de la atâta chimie băgat în el.

-Ce ai tu cu ce mă îmbrac eu, nu tu te îmbraci cu ele ci eu. Şi dacă vreai să te dai tare în fața cuiva ai greşit persoana. Pentru mine ai fi ca un raton machiat şi cu fițe.

Rămân cu gura căscată toate. Nu am de gând să mă umilesc în fața nimănui, mai ales la nişte oameni atât de jalnici care doar la ei se gândesc şi la cât de bine le stă în rochia cumpărată ieri la magazinul ăla cunoscut cu vitrină colorată. Iarăsi banii fac totul.

Le ocolesc. Acum stau şi mă bârfesc în toate felurile la cât de nesuferită e noua venită. Stiu şi singură că nu sunt ideală. Acum voi afla pe zi ce trece lucruri noi despre mine de la oameni care nici nu stiu cum mie numele. Super nu?

În sfârsit orele s-au terminat. Ceața mai este prezentă iar vântul a devenit unul plăcut şi răcoritor, închid ochii pe o secundă de a uita tot ce a fost azi, părul îmi zbura iar briza ce o simțeam pe față e atât, nu stiu, minunată. Simt cum cineva dă în mine si îmi deschid ochii rapid gata să văd cine a îndrăznit, ziua asta mă scoate deja din sărite.

-Îmi pare rău, nu am vrut, mă grăbesc

Spune si pleacă. Rămân amețită, cunosc tipul ăsta dar nu stiu unde
l-am m-ai văzut , e ceva ciudat cu mine, nu am simțit niciodată aşa ceva, tremur toată iar inima îmi bate tot mai tare. Astea îs emoții. Emoții subînțeles ca reacția a corpului la ceva ce îți aduce plăcere sau durere. Eu pot avea emoții? De ce??

-------------------------------------------------------

Voi ce fel de emoții ați avut citind capitolul ăsta?

Din suflet cred că va plăcut....
Dacă nu, expuneți-vă părerea, orice părere contează pentru mine fiind ea bună sau nu...