Omul care a fost atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 1

Stateam la masa si ma simteam extrem de tensionata. In dreapta mea, era sotul meu, Deidara, iar in fata mea, singurul om care a reusit sa o faca pe Sakura complet fericita, Itachi.

Socul inca nu trecuse. Dupa 5 ani de la moartea celei mai bune prietene pe care oricine si-ar dori-o, iubitul ei s-a intors.

Itachi arata mult mai matur, mai experiment. Ochii, acum mult timp indiferenti in prezenta tuturor, dar prietenosi si iubitori in jurul familiei si a prietenilor, erau acum reci si plini de ura. Nu mai era acelasi om. Dar cine a mai fost la fel dupa trecerea in nefiinta a Sakurei?

Trecand cu vederea aspectul lui Itachi, m-am gandit la mine si Deidara. Eram mult mai calmi, desi odinioara eram veseli si hiperactivi. Acum suntem mai calculati, mai atenti.

-Itachi, unde ai fost in toti acesti ani? a intrebat Deidara.

-Peste tot, a raspuns scurt si rece Itachi.

-Asculta-ma foarte atent, mister amdisparutpentru5anifarasadauvreunsemndeviata, a spus Deidara, enervat de tonul prietenului sau. Nu imi pasa ce cacat e in mintea ta si cine crezi ca esti, dar sa stii ca toti am suferit, ok? Nu doar tu. Lasa-ma sa-ti aduc aminte ca esti in casa mea si nu iti permit sa ma tratezi fara respect, considerand ca nimeni nu ti-a permis sa fii aici de la inceput. M-am facut inteles?

Itachi s-a intors spre Deidara, privindu-l intens. Dupa cateva secunde, si-a cerut scuze, care au fost, bineinteles, acceptate.

-Itachi, am inceput, ce ai facut anii astia? De ce ai plecat?

-Cred ca ar trebui sa incep cu inceputul, atunci, a spus Itachi, oftand. Acum 5 ani, Pein ne-a spus mie si Sakurei sa urmarim un afacerist si sa raportam la baza. Insa a uitat sa ne spuna un mic detaliu si anume ca acel om era Orochimaru. Adevarata misiune era sa-l omoram, insa el ne-a luat-o inainte. In seara in care trebuia sa-l asasinam, Orochimaru ne-a intins o cursa. Cand am ajuns in ascunzatoarea lui, el nu era acolo. A detonat multe explozive si am fost prinsi intr-un incendiu. Inainte sa cada un zid de piatra peste mine, Sakura m-a impins si a fost prinsa sub daramaturi. Orochimaru si-a atins scopul si anume, sa scape de ea. In toti acesti ani, l-am urmarit si in sfarsit l-am gasit. Vreau sa ma razbun pe el pentru ca a omorat-o pe iubita mea. Dar am nevoie de ajutor. De ajutorul vostru.

-Unde e Orochimaru? l-am intrebat.

-E aici, in Konoha. Nu stiu ce urmareste, insa sigur nu e de bine.

Dintr-o data, am simtit ca nu mai rezistam. Voiam doar sa dorm, sa ma linistesc. Dupa atat de mult timp, in care am reusit sa-mi las trecutul de infractor in spate, se pare ca trebuie sa revin la vechile obiceiuri. Dar se merita.

-Itachi, ramai la noi peste noapte. Vom mai discuta asta si maine dimineata. Ce spui? a propus Deidara.

-Desigur, a acceptat Itachi.

Dupa ce am facut un dus scurt, m-am bagat in pat si l-am imbratisat strans pe Deidara.

-Vrei sa faci asta? l-am intrebat.

-Nu stiu. Adica, imi place viata noastra, suntem fericiti. Dar imi lipseste adrenalina, tie nu?

-Si mie.. am recunoscut.

-Te iubesc, printeso.

-Si eu te iubesc, blondule.

Am inchis ochii si am adormit aproape imediat.

*???'s pov*

-Asa deci.. zvonurile sunt adevarate..

-Da, domnule.

-Hmm, interesant.. Itachi Uchiha s-a intors.

-Ce ar trebui sa facem, domnule?

-Momentan, nimic. Daca va deveni un obstacol, vom decide soarta baiatului pe moment.

-Desigur, domnule. Altceva?

-Urmareste-l cu atentie. Nu poti fi niciodata prea vigilent in prezenta lui. Mai ales stiind ca ne cunoaste planurile. Si un ceai ar fi perfect.

-Imediat, domnule.

***