Omul care a fost atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 2

A doua dimineata, stateam ganditoare la masa. Am auzit usa de la baie si l-am vazut pe Itachi iesind doar intr-un prosop, infasurat in jurul taliei. Un lucru a ramas neschimbat la el si anume corpul pur si simplu perfect. Dar nu mai eram copila care pune pret doar pe aspect de acum multi ani. M-am maturizat.

Dupa ce s-a schimbat, el si Deidara au venit in bucatarie pentru a manca micul dejun pe care l-am pregatit pentru ei. Era duminica, deci eu aveam liber si puteam sta la discutii relaxati, iar Deidara se ducea la cafenea doar cand credea ca e necesar.

-Ce ati hotarat? a spart Itachi tacerea, intr-un final.

-Si noi am iubit-o pe Sakura, deci cred ca te vom ajuta, a spus Deidara, calm.

-Mda, dar nu cred ca doar noi trei ne vom descurca singuri.. am adaugat.

-Nici eu, a zis Itachi, de asta vom incerca sa refacem o parte de Akatsuki. Sigur mai sunt membrii care vor sa se razbune.

-Si anume? -Deidara.

-Kisame si Pein.

Avea dreptate. Kisame a iubit-o pe Sakura ca pe o fiica, iar Pein ca pe o sora. Dar cum vom reusi sa-i convingem?

Am auzit un ciocanit. M-am ridicat usor de la masa si m-am indreptat spre usa. Cand am deschis, ranjetul nelipsit a lui Hidan m-a intampinat.

-Hidan, l-am strigat fericita. In fiecare duminica, eu si Deidara mergem cu Yugito si Hidan la cafea. Dar azi, blonda lucra si am decis ca Hidan sa vina la noi. Dar apoi am realizat cine mai este in casa si am simtit cum panica ma cuprinde.

-Ce faci, Ino? Esti bine? Pari cam palida, a spus, un pic ingrijorat.

-S..s..sunt b..bine, m-am balbait.

-Hai in bucatarie, si, fara sa ma lase sa raspund, a trecut pe langa mine. Insa a ramas blocat in cadrul usii cand l-a observat pe Itachi.

Hidan era socat. Nu a spus nimic, dar a inceput sa se apropie de brunet, care s-a ridicat usor in picioare. Nu stiam ce are de gand tatal meu adoptiv.

Cand am realizat ce dorea, a fost randul nostru sa fim socati. Hidan l-a imbratisat pe Itachi si a inceput sa rada zgomotos.

-Te-ai intors, deci? i-a spus, zambind si dandu-i drumul din stransoare.

-Da, acum cateva zile, a raspuns Itachi.

-Cu ce ocazie?

-Pai.. vreau sa ma razbun pe cel care a ucis-o pe Sakura.

Hidan l-a privit cu ochii mariti de uimire.

-Stii cine a facut asta?

-Da. E vorba de Orochimaru, cel care le-a rapit acum mult timp pe Sakura si pe doctor Tsunade.

-IDIOTUL ALA, a tipat Hidan nervos, trantind pumnul in masa, care nu a rezistat sub forta lui.

-Imi datorezi o masa, a spus Deidara, plictisit.

-Scuze, a spus Hidan, privind obiectul distrus. Si cum o sa facem asta?

-Stai, pauza, Hidan, am spus. Tu nu vei participa la aceasta misiune.

-Si de ce nu, ma rog? a spus punandu-si nervos mainile in san.

-Nu are rost sa-ti pui viata in pericol, considerand ca acasa ai o nevasta iubitoare si doi copii minunati care te asteapta.

-Ino, pot sa-mi port de grija.

-Hidan, pentru numele lui Kami, ne descurcam si fara tine.

-Ba nu.

-Ba da.

-BA NU!

-BA DA!

-INO!

-HIDAN!

Am oftat nervoasa si l-am privit in ochi.

-Ino, iti promit ca totul o sa fie bine, ok? Nu vreau sa te las singura in asta. Ai suferit destul, vreau sa-ti fiu alaturi. Ok?

-Pfff, bine, dar daca patesti ceva te distrug.

-Ok, ok, ok. Acum, revenind. Ce avem de facut?

-Primul pas este sa-i convingem pe Kisame si Pein sa ne ajute, i-a raspuns Itachi, care a privit scena amuzat.

-Nu va fi o problema cu Kisame sa-l convingem, dar va fi greu sa-l gasim. Cine naiba stie pe unde umbla dobitocul asta? a spus Hidan. Iar Pein este cu totul o alta situatie.

-Adica? a intrebat Itachi.

-Adica, a inceput Hidan, e la inchisoare. Si nu orice fel de inchisoare. E la ANBU.

ANBU. Cea mai bine pazita inchisoare din Konoha.

-Nu va fi o problema sa-l scoatem de acolo, a spus Itachi.

-De ce nu? l-am intrebat, ridicand o spranceana.

-Cineva care lucreaza acolo imi este dator, a raspuns Itachi, privind pe geam la masinile care trec pe strada.

*Flashback: Itachi's pov* cu 9 ani in urma

Fugeam de cateva minute bune. Intr-un final am gasit un loc unde sa ma ascund, intr-o fundatura. In sfarsit gasisem dosarul cu informatii despre cunoscutul dealer Kurama. Il cautasem 2 luni si tocmai era sa-mi pierd viata pentru el. Dar stiam ca merita.

Cand urmaritorii au disparut, am parasit locul unde ma ascundeam si am urcat intr-un taxi.

-La sectia de politie, va rog, am spus.

In cateva minute, am ajuns si l-am platit pe sofer. Am coborat rapid din masina si am intrat in cladire. M-am strecurat pe coridoare, fara sa viu vazut, pana am gasit camera pe care o cautam. Pe usa scria 'Kakashi Hatake', iar sub nume era scris departamentul la care lucra, ceva legat de droguri, oricum.

Am batut la usa si am auzit un slab 'Intra'.

-Kakashi, i-am spus, inchizand usa in urma mea.

-Itachi. Ai facut rost de ce te-am rugat?

-Da, i-am spus, punand dosarul pe birou.

-Ce vrei in schimb pentru tacere?

-Acum, nimic. Dar in viitor, sigur voi avea nevoie de ceva de la tine.

-Desigur, orice. Multumesc din nou si.. ai grija de tine.

Stia. Stia ca voi pleca si ma voi alatura A. Eram prieteni foarte apropiati si mereu m-a ajutat cand am avut nevoie si reciproc, bineinteles.

-Voi avea, Kakashi, multumesc. Pe data viitoare.

Ne-am zambit si dus am fost.

***