Shikamaru Hiden: Un nor care plutește în liniștea întunecată

Capitolul 3 {Partea I}

„Și cu asta, întâlnirea de luna aceasta s-a încheiat. Întrebări?"

Shikamaru și-a închis ochii în timp ce asculta vocea calmă ce se adresa adunării. Omul cu ochelari care vorbea era Chōjūrō, un shinobi din Kirigakure. Shikamaru îl știa din război atunci când era una din gărzile de corp ale Mizukagelui.

„Dacă nimeni nu are nimic de zis, atunci, Shikamaru-san..." Chōjūrō vorbea cu un ton implorător de unde stătea lângă el.

Shikamaru și-a dischis ochiul stâng pentru a arunca o privire către Chōjūrō iar apoi l-a deschis și pe celălalt.

Zece shinobi erau așezați la masa rotundă, atât bărbați cât și femei, toți având, în general, vârsta lui Shikamaru.

Se aflau în Țara de Fier, sediul Uniunii Shinobi.

Țara avea o multitudine de samurai și, de asta, nu era nevoie și de shinobi. Înainte de război, Cei Cinci Kage puteau avea ședințe în Țara de Fier iar acum, era chiar sediul Uniunii Shinobi, uniune fondată de cei cinci. Rădăcinile Uniunii a fost înfipte încă din momentul începerii alianței.

Toate satele puternice din Cele Cinci Mari Țări Shinobi și-au trimis niște ninja la sediu pentru a le continua munca de expansiune a Lumii Shinobi.

Această întâlnire era plină de oameni ce aveau să poarte povara noii ere a lumii shinobilor.

Era un loc în care viitorul shinobilor era decis. Cei trimiși la această întâlnire erau cei mai capabili din satele lor, considerați candidați atât pentru titlul de Kage cât și pentru alte poziții. Dintre ei, Shikamaru și Chōjūrō erau cei mai tineri.

În afară de Shikamaru și Chōjūrō, care prezida întâlnirea, mai erau Temari din Sunagakure și Omoi din Kumogakure.

Shikamaru a fost însărcinat cu conducerea adunării de shinobi. Evident, nu s-a oferit. Acesta era rezultatul faptului că toți l-au recomandat.

„Shikamaru-san?" Chōjūrō părea îngrijorat de tăcerea lungă a lui Shikamaru.

Shikamaru și-a dres glasul și, privind toți membrii, și-a deschis gura.

„Nu cred că mai avem alte subiecte de discutat la această întâlnire. Sper să mai avem întâlniri liniștite ca aceasta. Și cu asta, ne vedem luna viitoare." Odată ce a zis asta, Shikamaru s-a ridicat și s-a apucat să strângă toate documentele și pergamentele împrăștiate pe masă. Punându-le pe toate sub braț, a dat să plece. Bulversați de atitudinea rece a liderului său, ceilalți membrii s-au pregătit să plece cu rapiditate. Toată lumea s-a îndreptat către cele două holuri care duceau spre dreapta sau spre stânga.

Deși atât de mulți shinobi mergeau cu pași repezi pe coridoare, nici măcar un singur ecou al pașilor lor nu s-au auzit. Erau shinobi până la urmă. Pașii altor oameni puteau fii auziți, ai shinobilor nu. Asta era unul din principiile de bază învățate la Academie.

„Hei." O voce a strigat din spatele său. Shikamaru s-a oprit anxios. Chiar acum, vocea aparținea persoanei cu care chiar nu voia să vorbească. A continuat să meargă, prefăcându-se că nu a auzit.

„Stai așa, Shikamaru!"

Vocea l-a lovit ca un șut.

„Ce este?" Shikamaru s-a înors să privească peste umărul său la femeia care l-a strigat.

Temari din Suna. Părul ei era mai scurt decât cu doi ani înainte și acum era prins în două cozi. Fața ei părea mai matură și ochii ei erau mai calmi decât înainte. Era mai în vârstă decât Shikamaru. Decât să spui că arăta ca un adult, mai bine ai zice că a devenit deja un adult splendid.

„Ce e în neregulă cu tine?" A întreba ea.

„Nu știu despre ce vorbești."

„Te-ai comportat ciudat în ultima vreme." Mâinile lui Temari i-au apucat umerii, întorcându-l spre ea.

Problematic...

Cuvântul se pregătea să iasă din gura lui, dar a înghițit în sec ca să-l oprească.

„Ca de exemplu atitudinea ta rece de la întâlnire." a spus ea. „Ai luat decizii fără să spui vreun cuvânt sau să dai vreo explicație și asta a neliniștit pe toată lumea. Atmosfera era așa de apăsătoare."

„Oh, s-a întâmplat asta?"

„Nici măcar n-ai observat...?" Ochii lui Temari s-au deschis mai tare. „Ce s-a întâmplat?"

„Nimic..."

„Este ceva ce n-o să spui nimănui? Nici măcar mie?" Privirea lui Temari era îndurerată.

De când s-a terminat războiul, el a lucrat cu Temari la Uniune. Era un partener bun și înțelegător. Amândoi împărtășeau dorința ca shonobi care s-au unit în război, să rămână uniți și să lucreze împreună, făcând Uniunea cât mai bună.

Când se mai adaugă și strânsa legătură dintre Naruto, care intenționa să devină Hokage, și Gaara, actualul Kazekage, era clar că legătura dintre Suna și Konoha era cea mai puternică dintre toate satele adunate în Uniune. Cu asemenea forțe extreme, era normal ca Shikamaru și Temari să fie cei mai mari suporteri unul celuilalt.

„Din moment ce ești așa, ceva rău trebuie să se fi întâmplat în Konoha."

Temari a făcut o deducție bună. Totuși, nu a nimerit-o cu totul. Problema nu era în Konoha, deși situația afecta shinobi din Konoha. Teoria lui Temari era bună doar pe jumătate.

Dacă era un singur lucru despre viața shinobilor, era că dacă ceva se întâmpla în teritoriul satului tău, celelalte sate trebuiau să ajute. Acesta era principiul de bază al Uniunii.

Decizia pe care Shikamaru și Kakashi au luat-o era o violare grosolană.

Și totuși, Shikamaru nu avea de gând să-i spună lui Temari adevărul. Nu ar fi înțelept să implice întreaga Uniune în problema Țării Tăcerii.

Era convins că satul lui va rezolva treaba.

„Spui că nu e nimic cu care să te pot ajuta?"

„Nimic." Tonul ferm al lui Shikamaru a făcut-o pe Temari să-și închidă ochii.

„Așa zici..." Pumnul a venit o secundă mai târziu. A durat doar o secundă ca expresia rănită a lui Temari să devină una de furie. Nu a avut timp să se ferească. Înainte să-și dea seama ce se întâmpla, Shikamaru zbura. S-a rostogolit pe podea până s-a oprit și s-a ridicat. Fără să zică ceva, și-a atins obrazul care zvâcnea, era deja roșu. În fața sa, Temari se uita urât la el, cu o expresie indignată.

„Nu aveam nicio idee că te-am citit atât de prost!" A strigat ea, vorbele sale transformându-se în vânt.

„Î-îmi pare rău..." Scuza a venit fără ca el să-și dea seama. Tatăl său întârzia uneori atât de mult că ajungea acasă la răsărit, iar mama sa striga la el încă din pragul ușii. Cumva, Shikamaru suferea același tratament din partea lui Temari. A trecut pe lângă el cu pași mari și repezi, dispărând peste umărul lui. Ochii ei păreau puțin umezi....