The first tear

39 6 0
                                    

Tot ce mi-am dorit a fost ca timpul sa de oprească și ca prima lacrima vărsată pentru ea sa fie doar un vis urât.
Încă îmi amintesc cum mi-a spus fără nici o reținere sau remușcare:
-"M-am împăcat cu el,nu mai am nevoie de tine!"
M-a durut.Am dat drumul unei lacrimi ,nu puteam sa o opresc sau sa o stăpânesc,mi-am dorit mereu sa fie fericita dar speram că o sa fie fericita alaturi de mine.
După 6 lunii

Durerea a trecut dar noi am rămas prieteni ajungând la aceeași școală.
Am tot avut relații dar gândul îmi zbura la ea, nu știam ce să mă fac până intr-o zi când a venit la mine :
-Hei Andrei,ai treabă?
-Nu Monica,pot sa te ajut cu ceva?
-Ai putea să mă conduci până la sală,vreau sa vorbim?
-Desigur!
Eram curios dar totuși intrigat,ce a pățit și de ce a venit fix la mine.Drumul devenea din ce in ce mai scurt iar ea nu îmi spunea nimic,era o liniște apăsătoare până când niște cuvinte rostite pe graba mi-au umplut sufletul de fericire:
-Nu mai sunt cu el...
-Cum așa?
Am răspuns eu fericit dar mascam asta cu lejeritate
-Mi-am dat seama că nu mă iubește,nu era ce îmi doream.

M-am dus lângă ea și am luat-o de mână,m-am apropiat de urechea ei și i-am șoptit că sunt acolo pentru ea.Am sărutat-o suav pe obraz și am plecat.

Eram neliniștit,ceva neobișnuit pentru mine până ce îmi aud telefonul ,era ea ,instantaneu am zâmbit fără ca macar să îmi dau seama.
Am continuat să vorbim in jur de 2 săptămâni până ce am ajuns sa fim în sfârșit împreună,a fost cea mai fericită zi pentru mine.
Timpul a trecut până în data de 8 Martie când am decis sa merg sa ii cumpăr ceva ce știam își dorește.
Împreună cu Silviu și Ronald ,doi dintre colegii mei am mers în oraș să cumpărăm cele necesare.
În drumul nostru de întoarcere am aflat că amândoi au avut o relație cu Monica,de scurta durata dar totuși nu mi-a picat bine sa aud asta .
Ajungând la școală,locul unde urma să îi ofer iubitei mele un mic gest de afecțiune mi-a picat fața când am văzut cine era lângă ea,acea priveliște m-a marcat și dezamăgit.
Era persoana la care nu mă așteptam să mai fie în preajma ei.....

Speranță InfinităUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum