The end of happiness

43 4 1
                                    

Dupa cearta urata in urma careia nu credeam ca o sa mai fie ceva intre noi monotonia,pictiseala si chiar distanta si-a facut brutal loc intre sentimentele si gandurile noastre,simplul "te iubesc" era spus de nevoie nu pentru ca simteam,imbratisarea nu mai era la fel ca odinioara,nu era plina de pasiune ,nu era plina de fericirea mult dorita de mine ,dar nu aveam ce sa fac deoarece stiam ca sfarsitul se apropie,nu voiam sa cred dar asa era .

Ea plecase la verisoara ei Andreea,fata pe care eu nu o suportam si care stiam ca nu era o influenta prea buna asupra ei dar nu m-am implicat intre ele doarece vedeam ce bine se inteleg,iar noi ne certam din ce in ce mai des deoarece lipsa de sentimente se observa si gelozia mea devenea din ce in ce mai evidenta si exasperanta,lipsa de incredere era mare si proeminenta,dar eu tot o iubeam.

Ea a mers cu familia Andreei la Felix unde imi tot spunea de un baiat pe care l-a cunoscut si din spusele ei erau prieteni,ea a spus si ea a crezut sincer sa fiu dar am lasat ca ea aproximativ 2 zile.

I-am spus ca ce aveam noi nu mai este o relatie si nu cred ca ne face bine niciunuia sa fim asa iar ea a aprobat,desi eu am propus asta tot eu am fost cel ce nu se oprea din plans,eu,acel bad boy care nu credea ca s-a nascut fata sa-i reziste,ca nu poate nici o fata sa ii puna capac,si uite ca ea mi-a pus,ea a stiut ce sa imi faca ca sa fie primul gand cand ma trezeam mangaiat de raza soarelui si ultimul gand seara cand adormeam si tot ce imi spuneam era ca este tot ce iubesc mami mult pe lume,ca este fata pe care o doresc mai mult ca orice pe lumea si singura care ar putea sa ma faca fericita ,nu stiam ce sa fac fara ea si asa l-am sunat pe prietenul meu Silviu care nu a avut timp sa se vada cu mine sa ma consoleze,pe urma afland ca s-a certat grav cu familia lui pentru a se vedea cu mine si i-a fost total interzis.

Dupa cateva zile ne-am vazut iar noi aveam nevoie sa ne impacam,tot despre asta vorbeam,dar nu pentru ca simteam amandoi ci pentru ca ma vedea pe mine cum sufar ,iar impacarea a fost fx de 2 zile in urma carora am urat-o dupa ce nu ea s-a lasat imbratisata de un om de nimic,de un om ce voia sa profite de ea,de un om nenorocit si mai rau este ca nu am aflat asta de la ea ci de la o prietena pe care nici acum si nici aici nu pot sa o mentionez deoarece promisiunea este promisiune.

Am vazut-o dupa cateva zile iar eu facand gel mai josnic lucru,am plans ca un imbecil indragostit in fata ei,ca si cum aveam nevoie de mila,dar nu era asa,o iubeam iar lacrimile curgeau din cauza vinei pe care o simteam,din cauza durerii si din cauza ca am pierdut singura persoana care credeam ca nu o sa plece vreodata .

O sa dezvalui ceva ce nimeni nu stia pana acum,dupa acea intalnire eu trebuia sa am antrenament la fotbal,dar adevarul este ca nu m-am dus,poate va intrebati de ce ,o sa va raspund ca am fost pe malul muresului unde am dat de o constructie de de boton in care am dat cu pumnul cat am putut,din fericire nu mi-am rupt nimic inafara de pielea de pe mana dar sangele era abundent si de o culaore pronuntata si mai rau era ca nu se oprea,eram singur si plangeam cu mana sangeranda iar gandul meu era "sa sar,sau sa nu sar",am decis sa fiu puternic,sa imi dau doua palmi si sa merg acasa ca o minciuna buna,ca am cazut cu bicicleta si sa fiu crezut deoarece nu stiu om sa minta ca mine cand vrea si cand nu are motiv sa fie fericit,sa zambeasca si sa fie euforic.

Desii mereu prietenii mei erau acolo eu nu puteam sa mai aud de la toti acelasi sfaturi care deja imi rasunau in cap si care da erau bune dar fara efect pentru ca orice zicea lumea eu tot o iubeam.A trecut multa vreme iar iubitul Aryei,Cosmin a fost singura persoana care dupa mult timp mi-a adus adevaratul zambet pe buze,fara falsitate,fara prefacatorie si fara urma de actorie.

Dupa toata suferinta avuta am decis ca este momentul sa incep sa fiu fericit si credeam ca mi-am gasit cea mai potrivita fata,era atat de frumoasa ,cu niste ochi albastrii ca si un cer de o frumusete ravisanta ,avea o pereche de ochelari nergii care desi ei nu ii placeau pe mine m-a facut sa o consider deosebita si foarte simpatica,avea o gandire matura si a trecut prin multe ,pana aici totul perfect,parca eram eu in varianta feminina dar na ea era mult mai frumoasa decat credeam ca o sa pot avea in urma unei asemenea relatii,avea un nume frumos si special,se numea Rebeka Wayland iar prima intalnire cu ea care se pare ca ea nu si-o mai aminteste a fost la un fast food unde desi eram cu Monica nu am putut sa nu-i observ frumusetea si rafinamentul ei desii primele cuvinte spuse catre ea au fost "nu te supara dar esti patata pe geaca" iar zambetul ei frumos nu a incetat sa apra multumindu-mi frumos.

Dupa despartirea de Monica si sentimentele traite in urma ei am decis ca ea merita,ca este o fata speciala si care intradevar tine la mine,desi voia sa para mai rebela si distanta mi-am dat seama de la prima imbratisare ca o sa fie a mea si ca o sa ma iubeasca,poate nu i-am spus niciodata dar am respectat-o mult si o respect ,daca nu era ea poate si astazi suferam si intradevar este atat de importanta pentru mine incat nici nu isi imagineaza ,tin lea ea si asta nu o sa se schimbe niciodata......

Speranță InfinităUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum