Speranță Infinită

Memories

După discuția pe care am avut-o cu Rebeka i-am promis că ma voi dedica în totalitate ei,i-am promis ca o să fie cea mai fericită si respectată fată din lume și i-am promis ca o voi iubii mereu.
Din acea clipă am încercat mereu să mă țin de cuvânt și încercăm sa o fac fericită prin cele mai mici gesturi.
Încercam din răsputeri să fiu 100% dedicat ei si să îmi petrec cat mai mult timp alături de ea.
Încetișor ne-am apropiat iar pasiunea și-a făcut loc subit în momentele pe care le aveam împreună.
Rebeka era mai mică ca și mine doar cu un an dar era genul de fată cuminte care nu permite oricărui tip sa stea prea aproape.
Eu eram special ,pe mine mă lăsa să o fac încet si cu limită, simțeam că mă îndrăgostesc dinou.
Îmi era extrem de frică, după relația pe care am avut-o cu Monica. Am simțit că dacă o să las dinou pe cineva atât de aproape de mine voi rămâne la fel de singur când o să se plictisească,o să mă părăsească si o să se plictisească de mine.
Când acest gând și-a făcut loc prin mintea mea am început sa fiu tot mai rece cu biata Rebeka deșii nici in ziua de astăzi nu ar fi meritat una ca asta.
Am început sa o evit iar rarele întâlniri pe care le aveam se sfârșeau urât si cu ceartă,nu este vorba ca nu o iubeam ci că o viața voi avea o temere în mine cum că nu o sa ma suporte nimeni și niciodată nu voi fii suficient de iubit încât să fiu și eu cu adevărat fericit. Am început sa resimt ca fără Monica nu se poate și ca începusem să fac diferite comparații între Rebeka si Monica, a fost cea mai mare greșală, diferența care a contat dintre ele a fost ca Rebeka chiar mă iubea.
În clipa in care i-am spus Rebekăi ca cel mai bine ar fii să luăm o pauză în frumoșii ei ochi albaștrii se vedea de parcă lumea se sfârșise,pe buzele ei se vedea dezamăgirea care pe mine mă facea să mă simt mai îngrozitor ca niciodată .Momentul în care am terminat ce aveam de spus ea mi-a sărit in brațe si mi-a zis ca ma iubește si că pentru mine este în stare să aștepte oricât este nevoie.
M-am topit la auzirea acelor cuvinte iar în timp ce ne îmbrățișăm în ochii mei au apărut cele mai sincere lacrimi,lacrimi pe care nici ea nu a avut ocazia sa le observe și lacrimile pe care am jurat ca nu le voi mai vărsa din ziua din care eu si Monica am încetat să mai fim împreună.
După ce ne-am terminat discuția fiecare a mers pe drumul său,cu gândurile si cu sentimentele sale.
Eu stăteam suficient de departe de Rebeka și am preferat să merg pe jos ca sa pot să mă gândesc la ce ar fi mai bine să fac în privința relației noastre.
Am decis că trebuie sa o văd si ca trebuie sa o văd acum,am sunat-o si i am zis ca ma întorc in acest moment pentru ca vreau sa îi spun ceva important. La început Rebeka nu a fost prea ușor de convins dar până la urmă am reușit să o conving. Ne-am întâlnit,ne-am îmbrățișat iar intr un interval de două minute am reușit doar să o privesc în ochi fără sa pot sa scot măcar un cuvânt. Încetișor am început să ii spun despre ce este vorba și ca în mintea și sufletul meu este vraiște și că am nevoie de multă înțelegere si răbdare din partea ei.Dupa ce am terminat ce aveam de spus am sărutato  scurt pe buze,i-am spus la revedere și i-am întors spatele ,am apucat sa merg maxim doi metrii și o voce soavă mă roagă să rămân,m-am întors si m-am uitat adânc în ochii ei iar cuvintele care mi-au fost adresate de ea m-au lăsat cu gura căscată.....