Alunec pe strada udă a Bucureștiului deoarece încercam să fug, și boom! Am căzut. Nu știu exact de ce fugeam, îmi era frică, asta e sigur... Oh, frică? La naiba, Alexandra! Mai ai câteva zile și implinesti 18 ani, iar tu tot ca o puștoaică speriată te comporți?!
O umbră ciudată apare din spatele meu și eu mă ridic speriată.
-Alexandra, ești bine? -Derek? Ce cauți aici? Parcă plecasei și vrei te rog să nu mă mai sperii? Ea a doua oară pe ziua de azi! -Și atunci unde ar mai fi distracția?!
A evitat celelalte îmdrebări... Hmm, oare de ce s-a întors?
-Haha. Foarte amuzant, ce să zic! -Mda, în fine... Te-ai răzgândit cu privire la propunerea mea? -Adică să vin acasă la tine, un străin? Mai bine mor! -Oh, draga mea, eu nu sunt un străin. -A serios? Din câte știu eu, azi te-am cunoscut! -Exact, deja progresăm.
Derek zâmbește ștrengătește, își dă jos geaca neagră din piele pe care o purta și mi-o așează pe umeri.
Era așa călduroasă și așa plina de... Parfumul lui Derek, mmm... De abia acum simt acest miros dulceag și puternic... E așa plăcut.
-Mersi! Dar ție nu o să-ți fie frig? -Nu, masina mea e dupa colț, pot intra oricând în ea și dau de căldurică!
Eu chicotesc și fac un pas mai aproape de Derek.
-Bine, vin cu tine! -Mă bucur că te-ai răzgândit, haide!
Îl urmez până ajungem la mașină, ne urcăm în ea și pornim.
Drumul a fost tăcut, parcă prea tăcut..încep să mă întreb dacă e bine că i-am acceptat propunerea.
-Alexandra! Pământul către Alexandra! -Hmmm... Ce? -Îți tot repet de vreo 5 minute că am ajuns! -Scuze, Derek, mă gândeam la alt ceva. -Te gândeai la cât de perfect sunt eu? Spune dând din sprâncene -Tu? Perfect? Mă faci să râd. -Cum zici tu. Acum, coboară, o să-ți arăt camera ta.
Camera mea? Nici nu am ajuns bine și deja am o cameră proprie?!
-Mersi, dar chiar nu trebuia să te deranjezi... -Încetează cu prostiile astea, nu e nuci un deranj, și sper să te simți aici ca la tine acasă, poate chiar mai bine!
Încuviințez dând din cap și cobor din mașină.
-Wow! Asta e casa ta?! -Nu, e a lui Moș Crăciun, logic că e a mea, Alexandra! -Dar e atât de mare... -Hai, intră!
Intrăm în casă și Derek urcă scările care duceau spre camera mea cred, la fel făcând și eu.
Deschide prima ușă de pe coridor și eu rămân mască, camera arăta așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-OMG! E atât de frumoasă!!! -Speram să-ți placă. -Dar de unde ai știut ca ador movul? -Ăăă...am ghicit!
Eu mă duc repede spre patul de o culoare albă, cu puțin negru și mov. Mă arunc direct pe el. Eram foarte obosită, cred că mai aveam puțin și adormeam instantaneu!
-Se pare ca deja ai început să te acomodezi, eu te las singura, mă duc să... Să cumpăr ceva de la magazin, pentru că frigiderul e gol și abia acum mi-am amintit.
El dă să plece, dar eu mă ridic rapid din pat și îl prind de mână. -Derek, stai! -Hm?
Se întoarce spre mine și atunci eu îl prind într-o îmbrățișare strânsă.
-Mulțumesc, mulțumesc pentru tot!
Pe fața lui Derek apare un zâmbet mic și răspunde îmbrățișării. Nu după mult timp ne desprindem și acesta deschide ușa.
-Noapte bună, Alexandra! -Noapte buna, Derek!
Derek iese din cameră iar eu mă pun din nou în patul moale, trag pătura pe mine și adorm.
