Capitolul 11

49 10 6
                                    

-Neața, rază de soare!
-Mmm, ce?

Mă ridic din patul incimod al spitalului, mă frec la ochi și încerc să-mi dau seama cine este persoana care m-a trezit și văd că este Derek.

-Bună, Derek!
-Ți-am adus niște haine de schimb de la Andreea, am vorbit cu doctorii și te externează astăzi. Îmbracă-te!

-Bine, doar ieși din cameră.
-Alexandra, nu ai nimic din ce nu am mai văzut!

El chicoteşte și eu îmi dau ochii peste cap, apoi trag rapid hainele din mâinile lui și spun:

-Ok atunci, ies eu!

Și asta am făcut, m-am dus la toaletă, îmbrăcând hainele de la Andreea...arătam așa:

Ies din baie, iar Derek se uită ciudat la mine când mă vede, dar aleg să-l ignor

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Ies din baie, iar Derek se uită ciudat la mine când mă vede, dar aleg să-l ignor.

-Mergem?  Spun eu
-Da, stai doar puțin. Trebuie să dau un telefon!
-Ok.

Huh, telefonul meu...a da, uite-l aici!
Mă îndrept spre dulăpiorul alb de lângă pat și îl iau apoi îl întreb pe Derek dacă putem pleca și el aprobă.

-Mi-am luat mașină nouă!
-Da? Super!
-Chiar e...
-Numai eu n-am mașină!

Mă opresc fix în mijlocul drumului când văd mașina și mă uit rugător la el, cu o față de cățeluși plouat.

-Așa-i că mă lași s-o conduc și eu, nu Derek?
-Nu!
-Te rog!
-Nu!

Vreau să conduc mașina aia...și o s-o conduc!
Hm, poate e timpul să ne jucăm puțin.

Încep să mă învârt lent în jurul lui Derek și apoi mă opresc când ajug a 3-a oară în dreapta sa, îi ating gâtul cu vârfurile degetelor, sprijinindu-mi cotul de umărul lui, apoi mă aplec și îi șoptesc la ureche:

-Acum îmi dai mașina?
-Mmm...da!

Respira greu și de abia mai putea rostii cuvintele.
Chicotesc și mă îndepărtez, apoi plec spre mașină și urc pe scaunul șoferului, Derek rămăsese nemișcat, exact în același loc în care l-am lăsat.

-Urcă mai repede, aștepți invitație specială?
-Vin acum!

Drumul a fost scurt, am ajuns acasă la Andreea și am găsit-o încercând să facă niște clătite, dar mai mult era să dea foc la casă, iar.

-Trebuie să aduc extinctorul?

Ea tresare și scapă clătita din tigaie, pe podea.

-Ce dracu'? Puteai să mă anunți că ai venit!
-Mda...scuze!
Derek, ne poți lăsa singure?
-Sigur, zi-mi doar un pat unde pot să mă așez și nu o să vă mai deranjez câteva ore!
-Nu stai în patul meu!  Țipă Andreea
-Poți sta în cel din camera, dar nu strica nimic!
-Ok.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 05, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

White DemonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum