Psihopat-"Adoptata De Justin Bieber "

Capitolul 19

HARRY POV:

Shawn se bucura de ultimii cartofi rămaşi în timp ce eu mă bucuram de priveliştea din dreapta mea. Cum poate fii o fiinţă atât de frumoasă? Cum poate fii ea atât de frumoasă? Întrebări la care nu voi primi răspuns. Ce ar fi să o întreb? Aş părea ipocrit sau nebun? Sunt din ce în ce mai dependent de ea, ca să nu zic obsedat, sună altfel.

-Deci? Întreabă fluturându-şi genele?

-Nu, Angel!

-De ce ? Se smiorcăie ea precum un copil mic.

-Pentru că sunt alte mele!

-Dar mai ai 4, Shawn nu fii rău!

-Nu îţi dau din clătitele mele Angel!

-Îţi comand şi ţie, mă trezesc vorbind.

-Nu, eu vreau din ale lui , arată aşa bine, spune visând în timp ce substrage o clătită când Shawn e mult prea ocupat cu paharul de cola aproape gol.

Muşcă învingătoare în timp ce Shawn o ucide din priviri, şi asta pentru că sunt eu aici , dacă nu aş fi nu s-ar abţine să nu o facă întradevăr.

***

Îşi ţinea capul sprijinit de umărul meu tresărind la fiecare hop.  Aveam să îi fac o surpriză, una mare. Faptul că ea ştia că mergem acasă făcea parte din plan.

Aveam să o duc acolo unde de mic copil visa să meargă. Cascada Iubirii. Clişeic nume nu? Păcat că nu eu l-am ales.

-Doarme? Întreabă Shawn arucând o  privire în spate.

-Aşa se pare, răspund plictisit de parcă ar fii logic.

-Mhm...Harry...

Îmi mut privirea la Angel care îşi ținea ochii întredeschişi.

-Da? Sunt chiar aici, spun plasându-i un sărut scurt pe frunte.

-Unde mergem?

-Acasă.

Afirmă punându-şi capul înapoi pe umărul meu. Îmi mut privirea spre geam analizând fiecare trecător în parte, fiecare are o poveste. Tristă sau fericită, aşa cum e face parte din viaţa lor şi nu e chiar aşa uşor de înlăturat. Asta am simțit-o pe pielea mea.

-Harry! Ţipătul înăbuşit al îngerului meu mă trezeşte la realitate iar apoi totul devine negru.

Mirosul puternic de clor îmi inundă nările şi îmi deschid lent ochii ațintindu-mi privirea pe asistenta ce mişuna prin faţa mea.

-Ce s-a întâmplat? Întreb slab.

-A-ți avut un accident de maşină.

Ochii mi-se măresc constant aducându-mi aminte de strigătul lui Angel. Mă zvârcolesc prin pat devenind tot mai agitat.

-Unde e Angel!?

O văd cum se uită la mine cu părere de rău şi cu glasul tremurat rosteşte:

-A decedat ...

N/A: Nici nu ştiu cum să încep, dar îmi cer milioane de scuze ştiu că nu am mai postat de atâta timp şi acum vin cu un capitol atât de sec şi scurt. E foarte prost scris! E ora 1 noaptea, ciudat pentru ca în general eu am inspiraţie noaptea. În fine, îmi cer scuze încă odată şi promit că următorul capitol v-a veni mult mai rapid. ♥