Psihopat-"Adoptata De Justin Bieber "

Capitolul 20

ANGEL POV:

Îmi mestecam plictisită cu paiul în ciocolata caldă băgând din când în când câte o bezea la fund ca mai apoi să revină la suprafaţă. Doamna Margaret plecase la cumpărături iar Shawn nu ştiu unde dispăruse în timp ce Harry dormea.

S-au schimbat foarte multe în cele 2 zile de când mă aflu aici. S-au schimbat multe de când am plecat de la Justin. De când am fost adoptată. De când am început să primesc scrisorile. De când Harry a apărut în viaţa mea. Şi cu toate astea tind să cred că viaţa mea s-a schimbat în bine.

-Angel! O doamne, aici erai!

Harry vine înspre mine cu viteză şi mă trage în braţele sale. Tremura foarte tare dându-mi mai multe săruturi pe păr. Cu greu reuşesc să îmi scot capul ce stătea strâns la pieptul lui şi îi privesc expresia îngrijorată. Îşi ţinea ochii strânşi şi buzele într-o linie dreaptă.

-Eşti bine? Îl întreb vizibil îngrijorată de starea lui.

-Am crezut că te-am pierdut Angel. Spune lundu-mi faţa în mâinile lui şi privindu-mă adânc în ochi.

Nu ştiam cum să reacţionez la spusele lui şi ce ar trebui să îi spun ca să îl liniştesc. Harry poate e un tip dur dar când vine vorba de mine am observat o parte foarte sensibilă în el.

-Shh sunt aici, nu mă vei pierde. Spun în încercarea de a îl linişti.

Expiră uşurat pe uşă făcându-şi apariţia Shawn. Tipul blond îşi lasă bocancii uzi la intrare odată cu paltonul gros.

-Mă ve-ţi crede dacă vă spun că ninge? Întreabă în timp ce se îndreaptă spre noi.

-Vorbeşti serios? Ţip entuziasmată ca mai apoi să mă îndrept înspre ferestrele imense ce aveau draperiile negre trase.

Le dau la o parte fiind fermecată pe loc de frumuseţea peisajului ce se desfăşura în faţa mea. Fulgi mari veneau din cer acoperând cu rapiditate pământul. Mereu am adorat prima ninsoare.

Fără să mai stau mult pe gânduri deschid uşa şi păşesc în marea albă ce îmi atingea fiecare părticică din corp. Simt o pătură pusă pe umerii mei înfăşurându-mă în ea. Mă uit cu,coada ochiului observând că e Harry.

-O să răceşti. Îmi şopteşte la ureche ca mai apoi să mă ia pe sus şi să intre cu mine în casă.

Chicotesc în timp ce mă lasă jos iar privirea lui devine dintr-o dată serioasă. Cine îl înţelege? Acum e vesel şi fericit iar în secunda doi vrea să te omoare. Chiar şi aşa are un chip atât de frumos. Ce tocmai am spus!? Îmi dau două pălmi mintale şi îmi scutur capul.

-Angel la 3 vine profesorul tău. Ţi-am spus că vei face ore în particular, spune zâmbind. Eu şi Shawn avem puţină treabă ai grijă de tine. Îmi dă un sărut pe frunte ca mai apoi să îşi i-a paltonul negru ce îi venea ca tunat şi să plece.

Privirea îmi cade pe ceasul ce indica ora 2 fix. Decid să urc în cameră pentru o baie caldă şi relaxantă. Îmi umplu cada şi torn cât mai mult din gelul cu miros de ciocolată pe care tocmai ce îl cumpărasem. După jumătate de oră decid să ies ducându-mă glonţ în dressing. Îmi aleg o pereche de colanţi şi un plover larg şi lung albastru. Îmi usuc părul ca mai apoi să trec de câteva ori cu peria prin el. Sunt gata exact la fix când soneria se aude. Cobor rapid scările şi deschid uşa.

Un bărbat în jur de vreo 34  ani stătea poziţionat în faţă. Purta pantaloni de stofă şi un palton lung ce îi trecea cu puţin peste genunchi.

-Tu trebuie să fii Angel nu? Sparge tăcerea şi înaintează 2 paşi în faţă. Se autoinvită singur?

-Da, eu sunt. Spun în timp ce deschid larg uşa făcându-i loc să intre.

-Mă numesc Ian Farrell şi voi fii profesorul tău.

Oh numai spune. Eu nu ştiam.

Îi ofer cel mai fals zâmbet al meu şi o iau înspre living cu el pe urmele mele. Deja nu îl suport iar gândul că o să îmi petrec 5 ore din zi cu el mă cutremură până la oase.

N/A: Ştiu că e scurt dar lipsa mea de inspiraţie spune tot. E un capitol prea sec ştiu. Dar măcar a-ţi aflat că întâmplare cum că Angel a murit a fost doar un coşmar de a lui Harry :)).