Scrisori pătate de sânge: Casa lui Hades

Capitolul 3

Capitolul 3

Celia POV.

Asezandu-mi cartile in geanta pentru scoala ii aud pasii Deliei care incearca sa ma ia prin surprindere insa ma intorc catre ea si o salt in brate. O strang cu putere, aceasta razand fara oprire si tinandu-ma cu ambele maine de gat, picioarele in jurul coapselor mele si in momentul in care o privesc, observ zambetul inocent cum isi face aparitia si ma determina sa-mi musc buza inferioara de bucurie. Imi trec mana prin parul auriu si observ cum Delia clipeste catre mine mai obosita decat de obicei. Probabil din cauza ca aseara nu prea a adormit. Am bagat-o la culcare inainte de ora zece, dar pe la ora doisprezece aceasta s-a trezit si mi-a trebuit munca de lamurire cu ea pana sa puna capul pe perna si sa inchida ochii obositi si chinuiti.

- Iar pleci la scoala? intreaba aceasta in timp ce-si lasa cartea de colorat pe patul meu si scoate un creion rosu din buzunarul rochitei de blugi. Celia, eu cand voi fii mare vreau sa fiu profesoara si vreau sa-ti predeau. O sa te invat cum sa colorezi, caci am vazut ca esti total pe dinafara la acest subiect. Nu stii colorile sau nu stii sa desenezi? intreaba aceasta pe un ton atat de inocent incat nu ma pot lega de viata ei.

- Ce vrei sa spui cu "nu stii sa desenezi"? Cate desene facute de mine ai vazut la viata ta, piticanie? intreb in timp ce zambetul Deliei apare instantaneu si se largeste aproape de urechi. Lasa ca vezi tu! Cand ma intorc de la scoala o sa-ti fur toate foile albe din camera si am sa-ti desenez pana ma tin degetele, imaginatia si cel mai important, rabdarea. Acum fie vorba intre noi, draga mea Delia, stau cam prost la capitolul rabdare, dar e un secret!

- Nu mi-e frica de tine, Celia, spune Delia scotand din ce in ce mai multe creioane din ambele buzunare si privindu-ma serioasa cu acea privire de martira. Nu mi-e frica de amenintarile tale, mie mi-e frica de vampiri, spune Delia in timp ce eu sunt intoarsa cu spatele catre ea si inima incepe sa-mi bata rapid in piept la aceste cuvinte. De unde a aflat ea de vampiri? Oare Alexander a pomenit ceva de vampiri de fata cu Delia?

- Delia, incep propozitia cu vocea tremuranda si imi duc suvita rebela dupa ureche, zimbindu-i Deliei  mai mult socata. De ce spui asta? Tu stii ca vampiri nu exista, draga mea. De unde a venit vorba asta? intreb in timp ce Delia isi lasa privirea sa cada in pamant insa i-o sprijin cu doua degete si o fortez sa-mi raspunda la intrebarea pusa. Delia, orice ai de gand sa-mi spui nu vreau sa fie o minciuna, stii ca nu tolerez minciuna de nici un fel.

- Am spus-o pur si simplu, vampiri sunt rai si urati, continua aceasta in nostalgia ei pierduta si isi lasa din nou privirea sa cada in pamant. Mai mergem la Perrie si astazi? Ieri m-am uitat la televizor si am colorat cateva foi albe si n-am mai mazgalit pereti ca cei din sufragerie, de anul trecut. Nu stiu daca imi parea rau acum sau atunci, dar stiu ca Lana m-a certat rau de tot, spune aceasta aruncand cate un creion pe podeaua rece.

Imediat ce trag fermoarul silentios al gentii negre, mi-o pun pe umar si imediat ce ii ofer o mana Deliei coboram trepele scarii impreuna. Chiar si acum inima imi bate la fel de tare ca atunci cand am auzit cuvantul vampir venind din gura ei. Cred ca a fost ceva inconstient, cred ca a spus iar ce a auzit de la ceilalti. Oricum, ea abia stie sa spuna Lana si Celia, nu cred ca va retine ea vreodata intreaga definitie a cuvantului vampir. Delia se opreste in sufragerie, gasindu-si o mare parte a papusilor din plastic si atunci cand dau sa deschid usa de la intrare, ma lovesc de Lana care imi zambeste destul de hotarata.

- Unde pleci? intreaba aceasta curioasa.

- Cum adica? La scoala, imi dres glasul in timp ce Lana ma mai studiaza putin.

- Si plecai asa fara sa-ti iei ramas bun, fara sa-ti iei pachetul?

O privesc surprinsa atunci cand imi intinde pranzul si imediat ce ascund pachetul in geanta neagra, observ ca privirea Lanei care devine mai blanda decat mai devreme. Ii sarut obrazul si ii fac cu mana Deliei care imi arunca un zambet scurt dupa care parasesc casa. Nu am de gand sa ma duc la scoala si chiar daca i-am spus Deliei ca nu tolerez minciuna, chiar eu insami mint. Alexander m-a pus rau de tot pe ganduri si nu ma las pana nu aflu care este treaba cu legenda vampirilor si de ce toata lumea crede ca ei chiar exista. In drumul meu spre biblioteca ii trimit mesajul lui Perrie prin care o rog sa le spuna profesorilor ca am racit si nu pot veni azi la scoala. O minciuna cat se poate de alba.