Scrisori pătate de sânge: Casa lui Hades

Capitolul 8

Capitolul 8

Celia POV.

Lasandu-mi capul moale si lovindu-se violent de marginea scaunului, ma ridic ca si arsa in picioare, aruncandu-mi ochii inecati in curiozitate pestet tot in jurul meu.

- Esti bine? ma intreaba Alexander in timp ce il privesc confuza si ii las mainile calde sa imi traverseze incheieturile tremurande. Te-ai trezit la timp! Este timpul sa iesim, se pare ca Leeds a fost chiar m-ai aproape decat spuneai tu, continua acesta in timp ce-mi frec ochii incetosati si o caut cu privirea pe Perrie care se gaseste undeva prin mijlocul holului. Ai dormit pe tot parcursul calatoriei si cu parere de rau iti spun ca ai pierdut cateva peisaje mirifice, numai bune de pictat si puse intr-o expozitie cat mai cunoscuta.

De fel, eu pierd toate peisajele mirifice cand vine vorba de mersul cu trenul. Inca de mica, de cum intram in compartimentul corespunzatoare biletelor luate, imi lasam capul sa cada pe marginea geamului si adormeam linistita pana la finele calatoriei. Nostalgica si inca pierduta in visele memorabile alaturi de mama mea, continuam sa sper la o sansa, la o sansa care sa imi permita s-o mai vad inca o data a doua zi. Niciodata nu mi s-a indeplinit acea dorinta, ea inca traieste prin compartimentele trenurilor colindate de mine in copilarie, chiar si in cel de acum.

- N-am facut mult? intreb in timp ce Alexander clatina afirmativ din cap si in timp ce imi iau bagajul de pe fotolile trenului, imi amintesc de Lana. Trebuie sa vorbesc cu Lana, ea nu stie nimic de plecarea mea, continui agitata si aproape panicata la ideea ca aceasta ar putea sa incepea sa ma caute prin vecini cu disperare in suflet.

Urmandu-l pe Alexander catre holul ce duce spre iesirea din tren, ma strecor printre ceilalti pasageri si cautandu-mi telefonul prin blugi, il gasesc tocmai in hanoracul ce mi-a tinut de cald de la inceput pana in momentul actual. Asteptand ca vocea ragusita a Lanei sa ma surprinda undeva la mijlocul zilei, astept cu inima aproape pocnindu-mi in piept de emotie si nerabdare.

- Alo?

- Hei, Lana, reusesc sa rostesc doua cuvinte insa vocea tremuranda ma da de gol.

- Am observat ca ai plecat devreme azi. Cand m-am trezit eu, nu mai era nici o urma de tine, spune aceasta in timp ce pasesc pe cimentul rece al garii si ii caut pe ceilalti cu privirea. Am vorbit cu parinti lui Perrie acum cateva ore, m-au anuntat ei ca plecati impreuna in vacanta si am spus sa nu te mai sun atunci. Vreau sa ai grija de tine, pentru ca o data ce esti implicata in toata treaba cu...incearca aceasta sa spuna insa se opreste la cuvantul care acum imi rasuna in minte precum o poezie. Da, Celia?

- Bine, spun scurt si cu degetele tremurande incerc sa inchid apelul.

Nestiind prea bine de unde sa incepem cautarea zburdarnicului meu tata, am decis cu gasca ca ar fi cel mai bine sa luam nenumeratele baruri la rand. Nu numai ca in majoritatea se gasesc numai dame de companie, dar betivi, bataie si droguri din plin.

Colindand strazile aglomerate ale orasului Leeds, tinand-o strans de brat pe Perrie caruia ii sticlesc ochii dupa hainele scumpe ale doamnelor din jur, ochii imi fug permanent dupa o imagine favorabila.

Alexander si cu Rich adopta un ritm alert si abia vazandu-i in fata noastra, acestia se mai opresc si ne intreaba daca vrem sa ne oprim la cate un local ales de degetul aratator al lui Rich.

Nu numai ca piciorele mi se prabusesc, dar o durere puternica de cap ma ataca inca de cand am coborat din tren. Parasind-o pe Perrie, urmarindu-i pe baieti cum se baga in seama cu barmanul localului, apuc sa ma asez cateva momente pe unul din scaunele comode din fata mea.

Vrand sa imi ud gatlejul cu ceva rece si racoritor, comand o limonada si pentru ca am mai luat inca una pentru Perrie, primesc o bere la halba din partea casei. Oferind berea lui Alexander care isi pipaie gatul si tremura pentru o secunda, acesta o refuza categoric si i-o intinde lui Rich care stramba imediat din nas.