E dimineata, as fi zis ca soarele e sus pe cer, dar ei bine, nu era asa. Sunt tot in Tryvan. Incep sa cred ca nu visez...
L-am gasit pe Moh afara.
- Hey! 'neata! am spus.
- ... Mult ai mai dormit! raspunse el, apoi isi continua treaba.
Statea cu spatele la mine si nu puteam sa vad ce face. M-am apropiat. Cu un cutit micut, taia un fel de legume.
- Pregatesti masa?
- Da... Iti este foame?
Am dat sa spun "Da!", dar nu era asa. Desi nu mai mancasem de o zi, nu imi era foame!!
- Nu..
- Nu?!
- Nu, stii de ce? Pentru ca asta e un vis! am spus eu vrand sa par calma si autoritara.
Dar m-am impiedicat de ceva din spatele meu si, pentru a doua oara am ajuns pe pamant. Simteam o durere uriasa in mana stanga.
- Auuuu!!!
- Deci simti durerea... Dar e un vis, nu? a spus Moh ironic apoi ma ajuta sa ma ridic. Nu ai nimic! Nu iti fa griji.
- Vreau sa plec! Vreau acasa!
- Stii bine ca nu te pot ajuta...
Asa era. Dar eu stiam cine poate... Acum era zi si in zare se vedeau maiestuosi Muntii Durerii... Stiam ce am de facut!
***
Ajunsesem din nou intr-o padure. Era diferita de prima. Parea oarecum mai draguta deoarece copacii erau mai mici si mai putin infricosatori. In padurea asta era mult mai multa lumina. Am mers toata ziua si nu dadeam de capatul padurii. Seara venea usor, usor. Cand am plecat de la Moh nu m-am gandit la detalii. Ce o sa fac? Unde o sa dorm? Nici macar nu stiu cum sa ajung in Myram.
Eram obosita si m-am asezat langa o piatra uriasa, cand deodata am auzit zgomotele din noaptea precedenta. Ce imi spusese Moh? "esti proasta, erai afara in timpul vanatorii!" . Ce vanatoare? Ma cuprindea teama si am inceput sa alerg in ce directie vedeam. Simteam ca ceva ma urmareste si am alergat mai tare. Am crezut ca am scapat, dar niste labe uriase m-au doborat la pamant. Simteam rasuflarea acelui animal in ceafa si eram ingrozita. Fiinta a inceput sa urle si alte fiinte ciudate au inceput sa se apropie de locul unde eram. Animalul mi-a dat drumul. Arata ca un caine dar era urias si avea trasaturi urate.
M-am ridicat. In jurul meu se formase un cerc de creaturi. Majoritatea aratau ca niste troli si mai erau si tot felul de fiinte cu ochi multipli, coarne si tot felul de lucruri ingrozitoare. Ei discutau intre ei si nu se mai uitau la mine. Am observat ca era o ruptura in cercul din jurul meu si am incercat sa alerg spre padure. Toti s-au alarmat si au fugit dupa mine.
Imi era frica, foarte frica. Ii auzeam ajungandu-ma din urma si parca nu imi venea sa cred ca eu chiar traiam acel moment. Am reusit sa ma departez destul de mult de ei, deoarece copacii deveneau din ce in ce mai desi. M-am ascuns dupa un copac. Eram moarta de oboseala. Am asteptat sa treaca gloata. Am rasuflat usurata. Nu si-au dat seama unde sunt, nici cu ajutorul cainilor.
Am auzit un fosnet in apropiere. Nu se vedea nimic. M-am uitat spre copac. ...Nimic. Cand mi-am intors privirea. Am vazut doi ochi galbeni fix in fata mea. Era o puma. Nu puteam sa ma misc, inghetasem de frica. Felina s-a dat in spate, si printr-un nor de fum inecacios, s-a transformat intr-o femeie impunatoare.
- E aici. Imbecililor!! Duceti-o in cusca. a spus ea.
- Da stapana!! au raspuns trolii.
- Stai!! Am nevoie de ajutorul tau!! am dat sa spun eu.
Dar nu ma asculta nimeni. Doua fiinte puternice m-au luat pe sus si m-au dus prin padure.
*****
