De vină sunt eu

3.

- Și... Zi-mi despre tine, ce-ai face daca acum ne-am întâlni cu 2 băieți, ups... 3 ? Te-aș omorâ pentru că era o plimbare, nu o întâlnire.

- Sper că nu se va întâmpla asta. Zic eu  stând pe loc și uitându-mă urât la fata un pic mai înaltă ca mine cu câteva cm, cu parul închis la culoare și ochii căprui.

- Ups. Prea târziu! Exclamă și își pune mâna pe șolduri uitându-se la cei 3 băieți de pe bancă.

- Eu plec. Zic un pic nervoasă. *Un pic?* Un pic mai mult. *Știu, tu te enervezi și când îți zic că ești sexy!* Tu, tu... Nu e momentul.

- Stai! Nu pleca. Ok, fata asta a înnebunit, nici măcar nu îi cunoaște.

- Bună, în sfârșit ai ajuns. Zice unul dintre băieți, un băiat înalt. *Sau poate îi cunoaște.* Ce? Ea știa că ei vor fi aici, asta înseamnă că doar m-a folosit. Uite-l și pe ăla care nu știe pe unde merge, dar totuși... Neatent, neatent, dar are niște ochii. Mhm, Alice! * Are un ochi de bou.* Ba nu, are niște ochii așa frumoși, albaștri. Așadar de ce m-a adus și pe mine aici?

O pupă pe obraz pe Irem și îmi întinde mâna.

- Guney, încântat.

- Nu îmi pasă. Zic nedumerită.

- Oh, ce rea ești... Îmi place. Și mie mi-ar place să-ți trag una să vezi dacă am mâna fina, dar nu o fac.

Îi ignoră replica și stau nemișcată. Ochii îi mișc. Stau și mă uit la ăia cum se prostesc. Oh, urăsc băieții care umblă cu piși, cuțu, mrr, arr, crr, brr. E ceva anormal, avem animale care fac asta deja.

*
Au trecut 20 de minute, trebuia deja să fim la orfelinat. Oh, doamne.

Vorbesc doar aia 3 și nu văd despre ce lucru interesant ar vorbi. Băiatul ăla stă degeaba la fel ca mine. Măcar el stă așezat acolo, liniștit și nu îmi face nervi să danseze nervii din vals în salsa. De fapt priveliștea pe care mi-o oferă m-a făcut să am totuși, o limita a răbdării.

- Irem, au trecut deja 20 de minute!

- Mai stai un pic. Zice strambandu-se, in același timp își dă ochii peste cap. Ce zici? Mergem?

- Ce? Unde să mergeți? Zic curioasă, ce se întâmplă cu oamenii ăștia?

- Mergem la o petrecere, ce? Nu vrei?

- Nu, nu vreau. Tot ce vreau e să mă întorc de unde am venit. Chiar asta o să fac. Zic enervata, oftez și încep a merge într-o direcție oarecare.

- Haide pisicuță mică, ne distram și noi acolo. Zice acel băiat care pare beat. E nebun, o să mă facă să mă pierd cu firea. De nervi îmi încleștez maxilarul și îmi schimb țintă privirii.
Acel băiat vine și mă apucă de braț intorcându-mă la 90° și începând să abereze, nici măcar nu știu ce prostii scoate. Băiatul cu ochii albaștri și părul blond se ridică intenția lui fiind de al oprii, cred. Prea târziu, palma mea face contact cu bujorii lui înmiresmați. sunetul pe care îl creează întâlnirea palmei mele cu fața lui mă face să mă eliberez oarecum de nervii pe care tocmai mi i-a creat.

**
Inspir și expir mai repede un pic ca înainte, o fac ca să mă calmez. Liniștii ni s-a alăturat și ăla care și-a luat o palmă de la mine.
Mă uit la el cred că îi creez nervi deoarece se încordează oarecum când privirile noastre se intersectează. Iar începe cearta. E un haos total mă apucă de mână și mă trage, celălalt băiat încearcă să mă ia pe sus, iar băiatul cu ochii albaștri cere explicații. Sigur face și el parte din plan, să nu se mai prefacă.

Oh, din întuneric apar și celelalte 2 fete, Allison și Melisa, par de nedespărțit. Mi-au salvat viața.

***
- Băiatule, ce nu ai înțeles? Nu știi cu cine te-ai pus! Îi zice fata creață, Allison, acelui băiat care a vrut să facem cunoștință. Și începe păruială, în jurul meu este un amalgam de cuvinte și de fapte. Cel mai probabil o să ne luăm o pedeapsă zdravănă. Oh, nu doamne. Se aude o sirena, asta înseamnă că poliția e aici. Deja intru în panică, ce mă fac?

- Cei cu voi tinerilor? Zice un domn ieșind din mașină.

- Acei băieți o harțuiau pe prietena noastră. Zice creața.

- Așa-i tinerilor? Întreabă acel domn făcând pași repezi înspre băieți.

- Nu, nu este adevărat. Noi stăteam în parc și fetele au venit aici zicându-ne că au nevoie de bani și că sunt dispuse să facă orice, dacă știți la ce mă refer, noi stăteam aici liniștiți zicandu-le că noi nu avem treabă cu ele. Când am spus asta au început să devină agresive. Zice nerușinatul.

-  Cum îți permiți să minti? Ce-ai zis? Zicem noi toate împreună în moduri diferite folosind cuvintele la fel.

- Nu mințim, domnule.

- O să vedem la secție cine minte. Zice intre timp ce scoate radarul și solicită o dubă.

****
- Irem, vezi ce se întâmplă din cauza ta? O să ne țină închise... îi zice Allison impacientată.

- Dă, acum dă vina pe mine că ești agresivă tu. O să o bat, categoric vrea să scape de vina găsind ceva in neregulă cu alții.

- O să vină directorul adjunct al orfelinatului vostru și mama lui Alexander. Ne anunță un polițist.

*****
- Oh, ce bine că ați venit, nu e vina noastră, jurăm. Noi doar treceam pe lângă parc și am vazut-o pe Alice in mâna acelor băieți și am încercat să o ajutăm. Zice Melisa.

- Fetelor, eu cred in nevinovăția voastră, stați liniștite să văd ce pot face. Ne zice încercând să pară calmă.

- Ăia de ce au ieșit!? Nu-i corect. Asta este o nedreptate. Când zice Irem asta, toate 3 ne îndreptăm privirile spre acei nesimțiți. Primul zâmbește, acela fiind cel care s-a prezentat. Al doilea de strâmbă, are aere de copil mândru. Al treilea are o privire inocentă, se uită la mine ca și cum mi-ar cere scuze. Ce nu e în regulă cu el? Putea să spună adevărul.

******
- Ați putut rezolva ceva? Întreabă Allison când o vede pe directoare.

- Mă tem că nu, o să vă facă control ginecologic, iar daca nu mai sunteți... Vă va ține închise, dar nu voi permite asta. Ei trebuie să plătească și o vor face.

Oh, doamne. O să-mi pierd conștiința. Nu se poate așa ceva, eu nu o să pot face acel control. Gândindu-mă la ce mi-a făcut acel dement izbucnesc în plâns.

Vă vine să credeți cum dintr-o viață liniștită treceți la o viața încă care nu există limită la rău?