Patrusprezece

89 5 1
                                    

Din perspectiva ei
James scrie...

de la James
"Ce faci?"

Din perspectiva lui
Eliza a deschis acum
Eliza scrie...
"Nu pot în momentul asta,vorbim mai încolo"

"De ce?S-a întâmplat ceva?"

"Vorbim mai încolo dracu ce nu înțelegi"

Din perspectiva ei
James a deschis acum 2 secunde

Mi-am aruncat telefonul in primul perete din fata mea, spărgându-se in multe bucăți.Am căzut în genunchi ne având puteri.Am ajuns aici din cauza lui și îmi doresc să nu-l fi cunoscut vreodată.
"Ai terminat?Nu am tot timpul pentru tine!"

"Telefonul este acolo daca il mai vrei"îmi las capul în pământ respirand accelerat.M-a apucat de par și m-am aruncat lângă telefonul făcut praf care zacea pe jos in mii de bucatele.

"Iti bati joc de mine?"urla la mine."Eu ți-am dat telefonul sa mă ajuți și tu il atunci?Javră nenorocita!O să-ti para atât de rău!"iese din camera trântind ușă în urma lui.

Îmi era frica.Nu știam ce o să pățesc,nu m-am gândit că o sa-mi fac un rău dacă scap de telefon.Incep sa plâng și să urlu așteptând că cineva sa mă audă și să mă salveze.Dar nu am eu norocul asta.

E degeaba.Ma așez pe salteaua ruptă cu doar o pătură și o perna pe ea și îmi șterg lacrimile.Usa se deschide iar pe ea intră Liam.El era unul din lucrători lui Jeremy,cel care fusese mai devreme de a țipat la mine.

"Hei pitic,am auzit mai devreme ce s-a întâmplat,ești bine?"mă întreabă grijuliu și mă ridica de acolo și mă strânge în brațe.

"Normal că nu sunt bine,de ce trebuie sa sufăr eu pentru ce a făcut el?"plâng mai tare.

"Îmi pare așa rău, pitico!"

"Liam,vreau să mă ajuți să scap de aici!Te rog!"aceasta se încruntă la mine

"Nu pot,o sa am de suferit și tu și eu!"îmi zice si ma mangaie pe spate.Se ridica si pleaca.

Ma simtea singura aici,eram doar eu si 4 pereti,alaturi de un mic gemulet intr-un colt al camerei.

*Dimineata*
Mi-am deschis ochii si inca eram aici.Nu a fost un vis deci..Mi-am vazut mancare aruncata ca deobicei la picioarele mele,mi-am dat ochii peste cap si m-am aplecat dupa ea.Farfuria de plastic avea pe ea dupa felii de paine cu o doua felii de sunca.Am mestecat singura mancare pe ziua de azi si m-am ridicat.Mă apropiam de gemuletul din "celula" mea.Soarele abia batea printre norii gri stransi pe cer.Usa mare din metal se deschide iar pe ea apare Niall
-ce?cum?-

"Ce faci tu aici?Cum m-ai gasit?"tipam in soapta la tipul pe care il intalnisem in autobuz si habar n-am cum a intrat aici,dar o sa intram amandoi in bucluc.

"Pai-"un zgomot ca o bubuitura s-a auzit in spatele lui iar amandoi ne-am lasat in vine cu mainile la cap"Nu a trebuit sa-ti raspund eu"chicoteste,referindu-se la bomba de mai devreme "Hai,trebuie sa fugim„

Mainile noastre s-au cuprins iar atunci am simtit un fior pe spate.Am fugit dupa el,de fapt,am fost trasa dupa el.Locul asta era imens.Nu cred ca era nevoie sa ma tina inchisa..daca ma lasau pe holurile astea clar nu ma descurcam sa gasesc iesire.

"Pe aici trebuie sa fie o usa,unde mama
ma-sii este?!"

"Cred ca,la mama ei?"se intoarce pe mine aruncandu-mi cea mai nervoasa privirea pe care putea sa mi-o dea cineva si-mi arunc mainile in aer,predandu-ma

"Nu ma ajuti!"

"Aud pasi,cred ca ne-au gasit!"ii soptesc lui Niall.

Baiatul panicat imi cuprinde mana si iar incepem sa fugim pe al hol care se intersecta cu mai multe camere si holuri.Imi dau seama ca Niall stie locul asta si a mai fost pe aici.

"Gata!Aici e!"acesta apasa pe un buton din perete,iar din perete apare o usa-wtf e vrajotor?!-

Apasa clanta usii si ma scoate afara.Eram afara dupa atata timp,parca au trecut anii de zile.

"Haide,inca trebuie sa fugim ca sa ajungem la masina"

Viata mea sa alerg ce pot sa zic..

Am ajuns la masina care ar trebuii sa fie a lui Niall.Ma pozitionez in fata usii si ma uit cand la usa cand la Niall,cand la usa cand la Niall.

"Iti deschid usa alta data,acum nu e timp,asa ca fa-mi un favor si intra dracului mai repede in masina!"

"Nu e de asta,dar eu nu am voie sa ma urc in masina persoanelor pe care nu le cunosc!Asa am fost invatata!"il vad cum infuriaza,fata i se face rosie,semn ca o sa explodeze in curand.

"Esti nebuna?Te-am aproape salvat de aici!Urca odata fato!"nu astept sa mai zica ceva iar eu sunt in masina,las educatia si tot ce spunea mama.Acesta apasa pedala de acceleratie si ne scoate de curtea cladirii.

"Si de unde stii ca nu o sa vina dupa noi acasa?"il intreb uitandu-ma la el.

"Cine a zis ca mergem acasa?"

***
Scuze pentru eventualele greseli gramaticale!
Sper ca a fost asteptat capitolul asta,kisses.

Snapchat✨| niall horanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum