Alesele I&II (FINALIZATĂ)

Sezonul 2 -Capitolul 21

°Christine°

Ce să fac? Ce să fac? Pot şi nu pot să am încredere în Linda. Avem o şansă să îi aducem pe amândoi la viață şi după pe Katerina, dar dacă e un plan de al ei şi noi avem de suferit? Sau poate chiar e sinceră şi vrea să ne ajute? A fost împreună cu Edward şi totuşi a însemnat ceva pentru ea, iar acum vrea să îl aducă înapoi. Poate chiar are o fărâmă de bunătate în ea.

-Iubito, nu putem să avem încredere în ea. E Linda, ți-a făcut rău ție şi Katerinei în liceu. A fost iubita lui Edward şi acum vrea să ne ajute. Spune intrând în camera noastră.
-E singura şansă să ne ajute. Ai tu altă idee? Spun uitându-mă la el.
-O avem pe Amber şi este aproape de rezultat. Apropiindu-se de mine şi îşi pune palmele pe obrajii mei.
-Tu o ai pe Amber, dându-i mâinile jos, aproape de rezultatul de a mă omorî? Spun nervoasă mergând spre uşă.
-Iubito, te rog. Ştii că pe tine te iubesc şi aşa va fii mereu. Dar acum trebuie să avem încredere în Amber. Spune cu o voce calmă.
-Şi eu te iubesc, Adagio, dar Amber mă va omorî dacă nu intervin şi nu am încredere în ea. Eşti de partea mea sau a ei? Îl întreb cât de calm pot şi îmi pun mâinile în sân.
-Iubito, eu... Începe să spună, dar după tace uitându-se în pământ. Am dat din cap pufnind şi nu crezând ceea ce aud.
-Am înțeles, nu eşti de partea mea. Spun dezamăgită şi ies din cameră, mergând la vrăjitoarea băgăcioasă şi Linda.

°Adagio°

O aud cum iese din cameră trântind uşa în urma ei şi îmi trec mâinile peste față oftând. Ce dracu să fac? Nu pot avea încredere în Linda, nu mă lasă trecutul. O cunosc. Şi o iubesc pe Christine mai mult decât orice şi am încredere în ea, dar acum nu pot fii de partea ei. Greşeşte având încredere în Linda şi este prea încăpățânată ca să o fac să îşi dea seama.

-Şi iubita ta te lasă. Eu zic să te omori aşa cum ai făcut cu mine. Aud vocea bărbătească care speram să dispară.
-Eşti doar un vânător banal. Spun uitându-mă la el.
-Poate, dar măcar eu nu sufăr cât suferi tu. Spune apropiindu-se de mine.
-Dispari. Spun cu ură şi îl prind de gât.
-Nț, nț. Ai să dispari tu. Spune şi îmi prinde capul cu mâinile lui şi îmi rupe gâtul.

°Aiden°

-E iubita mea, iar eu zic nu. Spun încruntându-mă.
-Aiden, ea ne poate ajuta. O putem avea pe Darla şi după pe Edward. Spune cu speranță în glas.
-Nu, Christine, ajunge. Spun aproape țipând. Eu nu am încredere în Linda, o cunosc de sute de ani şi mai bine stau şi aştept ca Amber să rezolve decât să se bage blonda. Spun țipând în şoaptă ca să nu audă tot Regatul.
-Eşti exact ca Adagio. Spune oftând. Aiden, eşti de partea mea? Mă întreabă ridicându-şi o sprânceană.
-Nu sunt de partea nimănui. Nu am încredere în Linda, am încredere în Amber şi Darla că se va trezi. Ajunge. Spun ridicând degetul arătător spre ea.
-Fie. Spune nervoasă şi pleacă.

Oftez dând un pumn în perete şi după îmi lipesc capul de perete. Nu ştiu ce să mai fac şi nici nu ştiu cât o să mai rezist. Simt că voi ceda uşor şi că mă pierd. O vreau pe Darla cât mai repede, dar nu pot risca cu Linda. Nu este de încredere, nu când l-a constrâns pe Edward să îşi închidă umanitatea, să omoare tot ce prinde şi mai ales să o omoare pe Mary. A iubito mult, dar a uciso din cauza Lindei. Şi de când a apărut Katerina în viața lui, iar vroia să se bage până am intervenit eu. Practic şi teoretic nu poți avea încredere în ea. Christine a căzut prea repede în plasa Lindei şi a crezut-o. Ştiu că e supărată pe mine şi poate chiar şi pe Adagio, dar noi îi vrem binele şi ei, dar şi Darlei.

Urc scările la etaj şi merg spre camera celor doi. Bat la uşă şi nu răspunde nimeni, dar totuşi simt că e cineva înăuntru.

-Vă împăcați în stilul mai romantic, ca să zic aşa, mai drăguț!? Spun deschizând uşa încet şi îmi bag capul pe uşă.  Adagio! Spun şi intru în cameră punându-mă în genunchi şi îl învârt cu fața în sus pe Adagio. Îi dau două palme şi se ridică în şezut dintr-o dată.
-A durut. Îl aud spunând încet.
-Eşti bine? Îl întreb punându-mi o mână pe spatele lui.
-Ți-am spus să dispari. Țipă la mine şi se ridică în picioare, la fel făcând şi eu.
-Adagio, sunt eu, Aiden. Calmează-te. Spun ridicând mâinile.
-Eşti doar un om mic şi jegos. Ai avut o viață banală, nu îmi vorbi tu aşa. Spune şi îmi dă un pumn în față. Asta a durut. Îl prind de gât şi cu viteza mea îl împing în perete ținându-l imobilizat aşa.
-Calmează-te sau îți rup capul. Sunt cu mult mai puternic decât tine. Spun nervos şi îl strâng mai tare.
-Aiden, încetează. O aud intrând în cameră.
-Christine, nu te băga. E în altă lume acum şi dacă îi dau drumul, nu doar pe mine mă va omorî, ci şi pe tine. Spun uitându-mă la ea şi după slăbesc strânsoarea.
-Adagio, trebuie să îți revi. Spune cu voce calmă şi îi pune mâna pe obraz.
-Eşti doar un pârlit, aşa că eşti rugat să mori. Nu însemni nimic pentru nimeni. Spune răstit şi primesc încă un pumn.
-Ok, asta deja a trecut limita. Spun şi îl arunc în perete.
-Aiden, nu. Spune prizându-mă de mână.
-Dă-te, Christine. Îl fac eu să îşi revină şi dacă nu vrei acelaşi tratament, stai departe. Spun nervos şi îmi trag mâna din a ei.

Mă învârt cu fața la Adagio şi el îmi zâmbește, iar cu privirea provocându-mă. Îmi strâng pumnii pe lângă corp şi merg spre el dându-i doi pumni în față şi unul în stomac aplecându-se. Profit de ocazie şi îi dau cu cotul în spate, iar el cade. Oftez şi mă relaxez. Nu am vrut să îl bat, dar altă metodă nu am. Îl ridic de jos şi îi pun o mână pe umerii mei, cărându-l. Trec de Christine care privea şocată scena şi ies din camera lor. Merg pe hol până ajung la o altă uşă, cobor scările până la micul hol şi apăs pe un întrerupător. Deschid altă uşă şi merg spre celula în care a mai stat. Intru şi îl întind pe pat, iar Christine apare după scurt timp în celulă.

-Scuze, dar ma enervat când am primit pumnul. Şi în plus altfel nu îl puteam calma. Îi spun calm uitându-mă la ea.
-Nu e nimic. Trebuia să îl închidem de mult aici. Spune oftând.
-O să fie bine. Spun şi îi pun mâna pe umăr.

Ea îmi zâmbește şi ieşim, încui uşa şi mergem pe holul lung. Ieşim şi urcăm scările până la etaj. Când ajungem pe hol, Simon, majordomul fetelor, venea spre noi fericit.

-Domnișoară, Domnule Aiden. Spune dând din cap. Două persoane vă aşteaptă jos la intrare. Spune pe un ton neutru.

Christine dă doar din cap şi trece pe lângă el. Merg şi eu după ea, coborâm scările până la parter şi mă blochez la vederea care era.

-Katerina!? E tot ce spune Christine şi face ochii mari.

°Linda°

Mă plimbam de colo în colo şi aşteptam să se termine o dată. Nu am răbdare şi cred că îi rup capul dacă nu termină o dată. Nu este atât de greu, hocus pocus şi gata.

-Am terminat. Spune vrăjitoarea deschizându-şi ochii.
-Ok, nu sufli o vorbă despre această vrajă. Spun uitându-mă în ochii ei. Amber parcă o cheamă, nu ştiu, nu îmi pasă.
-Da. Spune simplu şi iese din cameră.
-Darla, dragă, e timpul să îți deschizi ochişorii. Spun mişcându-i capul.
-Te rog, numele ăsta doar în fața ălora, între noi să  fie Amira. Spune prizându-mi mâna şi deschide ochii.
-Bine, mamă. Spun zâmbind.