Alesele I&II (FINALIZATĂ)

Sezonul 2 - Capitolul 31

Simțeam cum totul e dus şi durerea e tot mai insuportabilă. Mi-am învârtit capul spre Katerina şi avea mâinile la gură speriată. Închid ochii şi sper doar să reuşească planul. Îşi scoate colți smulgând şi aud o voce foarte cunoscută care țipă şi mă roagă să deschid ochii. Dar nu o puteam face, simțeam cum pământul îmi fuge de sub mine şi cad într-un somn adânc.

°Adagio°

-Eşti sigur de alegerea făcută? Mă întreabă schimbând total subiectul pe care îl aveam.
-Nu ştiu. Spun încet ştiind exact la ce se referă.
-Trebuie doar să te gândești care ar fii mereu cu tine şi care te iubește cu adevărat. Spune urcând scările şi ajungem la uşă care o deschide.
-Aceea cred că e ... ALEXA! Țip numele cât mă țin plămânii.
-Adagio. Spune încet şi văd cum sângele Christine îi murdărea aproape toată fața.
-Eşti o nenorocită. Spun nervos şi folosind viteza îi dau un pumn ajungând în perete. Mă aşez în genunchi lângă Christine şi o iau în brațe. Te rog stai trează. Te rog, îmi pare rău, am nevoie de tine. Strângând-o la piept.
-Eu sunt soția ta, nu ea. De ce dai în mine? Țipă nenorocita de vârcolac şi o las jos pe Christine şi mă ridic în picioare.
-Taci naibi din gură! Tu eşti de vină şi vei regreta amarnic. Nu îmi pasă că eşti soția mea, divorțez de tine. Nu te iubesc. Țip la ea şi uitându-mă în ochii ei văd deja lacrimi care nu mă impresionează deloc.
-Cum poți spune asta? Mi-a fost totul înscenat ca să te aibe înapoi. Eu te iubesc cu adevărat, nu ea. Spune plângând şi se apropie de mine.
-Chiar mă bucur. Ştiu măcar cum eşti de fapt. Cățea nenorocită. Spun totul printre dinți şi o prind de gât strângând-o.
-Nu semnez nimic, nu accept divorțul. Te iubesc! Spune ținându-mă de mână.
-Nu îmi pasă. Ia asta ca pe un act de divorț, nu nenorocita aia de foaie. Spun şi îi bag mâna în piept scoțându-i inima şi o las să cadă, după arunc inima ei pe jos.

Oftez închizând ochii şi îmi îndrept privirea spre restul. Katerina plângea în brațele lui Xander, Aiden era în picioare lângă Darla, care ea era în genunchi lângă Christine. Merg spre ea şi mă pun în genunchi uitându-mă la ea. Nu o puteam pierde.

-Hai în camera mea, repede, e mult mai grav față de ce a avut Edward. Spune Darla şi în secunda doi simțeam că totul e distrus.

Trebuia să îşi revină, e puternică. O iau în brațe şi urcăm toți scările la etaj. Intrăm în camera de vrăji şi o las pe patul de aici. Mă îndepărtez şi Darla începe să îşi facă treaba, venind şi Amber având o expresie speriată şi începe să o ajute.

Nu poate fii atât de rău. Şi trebuie să fie bine, trebuie să îşi revină. Am făcut o greșeală foarte mare alegând-o pe Alexa, dar inima mea mereu bătea pentru Christine. Pe ea o voi alege mereu. Ea mereu a fost lângă mine, ma ajutat şi ma susținut. Este o prietenă, soră, iubită minunată. Este ca o mamă, iubitoare şi înțelegătoare, mereu te va pune pe primul loc. Mi-a schimbat viața uimitor de repede, ajutându-mă să trec peste problema cu sângele şi nu mai trebuie să beau cel de animal. M-a ajutat cum a putut cu viziunile mele, chiar dacă nu am scăpat de ele.

Nu aş suporta să o pierd, trebuie să o am mereu lângă mine. Pe ființa care o iubesc din toată inima. Închid ochii respirând şi expirând greoi, după îi deschid. Îmi îndrept privirea spre Katerina şi stătea ațintită cu privirea spre prietena ei cu lacrimi în ochi. Mă apropii de ea şi o iau prin surprindere luând-o într-o îmbrățișare.

°Katerina°

Mă îndepărtez de Adagio şi îl prind de mână trăgându-l după mine ieșind din cameră, mergând în a lor. Ştiu că are nevoie de ajutor chiar dacă a fost mârlan.

Închid uşa, iar el se aşează pe pat cu coatele pe genunchi şi capul în palme. Mă aşez lângă el şi îi pun mâna pe spate, iar suspinele lui se aud tot mai tare. Ultima dată când l-am văzut aşa era atunci când Christine devenise Jocker şi nu ştiam nimic de ea. Şi ştiu sigur că o iubește enorm de mult, iar ea la fel.

-Hei, o să fie totul bine. Îl încurajez, dar el dă negativ din cap.
-Katerina, e doar vina mea. Dacă o dădeam deoparte pe Alexa, Christine era bine acum. Uitându-se la mine cu ochii plini de lacrimi care nu vroia să le dea drumul.
-Darla e acolo, stie ce să facă. O vei avea înapoi. Uitându-mă în ochii lui.
-Unde e Edward acum? Aici? Nu, e într-un sicriu de un an jumate. Nu vreau să ajungă şi ea acolo. Trântindu-se pe pat.
-Poate că aşa trebuia să fie cu Edward, dar el ma salvat atunci şi de aceea e acolo unde e acum. Iar Darla era începătoare şi nu ştia ce să facă, dar acum a progresat şi ştiu sigur că tu o vei avea înapoi. Nu vei avea soarta mea. Spun oftând şi mă ridic de pe pat mergând spre uşă.
-Kate, îmi pare rău. Nu am vrut să sune aşa. Îl aud spunând.
-Ştiu, dar ai încredere că tu o vei avea înapoi pe Christine, eu nu îl voi mai avea niciodată pe Edward. Deschizând uşa, de mult nu mi-ai mai zis Kate. Zâmbesc şi ies din camera lui închizând uşa încet.

Oftez ușor şi merg spre camera mea intrând. Merg spre balcon şi ies sprijinindu-mă de balustradă şi îmi îndrept privirea spre cer. Miliarde şi miliarde de stele străluceau, iar luna plină făcându-şi loc printre ele şi strălucind voioasă.

De la moartea lui Edward s-au întâmplat atât de multe în cât am uitat ce înseamnă să trăiești fără griji sau responsabilități. Îmi este dor de vremurile de demult, unde ziua eram o adolescentă cu probleme în relația cu Josh şi seara o concurentă a curselor ilegale de motociclete. Dar nu regret viața pe care o am acum, regret doar că am pierdut atâta timp după Edward în loc să îmi refac viața. Îl iubesc, dar ştiu sigur că voi trece peste şi alt cineva îi va lua locul.

Mă urc pe balustradă şi mă uit în jos unde este o distanță considerabilă până la sol. Îmi ridic încă o dată privirea spre cer privind stelele şi luna în pace pentru ultima dată. Îmi închid ochii şi las o lacrimă să îmi curgă încet pe obraz.