Intinzând mâna către cer , inchizând ochii, RESPIRÂND apoi EXPIRÂND, sperand că va fii o zii mai bună, dar nu.. Privesc in spate, privesc durerea mea, cât de ridicolă sunt, cât de ridicol este că simt... nu-i așa?
Reusesc să exprim nimic intr-un nimic, reușesc să mă fac de rușine cu inima mea!
Trecând printr-un tunel cu mii de oameni , care râd de mine, lăsând capul in jos, lăsând durerea să iasă prin niște lacrimi, strigând '' NU ESTE VINA MEA!''
Incercând să-mi scot inima din piept , si sa-i spun : '' CE FACI?, ESTE BINE CEEA CE FACI?!''
Stând intr-o noapte , pe o bancă , din nou de vorbă cu ele, stelele...
Visând cu ochi deschisi o ușă , o scăpare către posibil.
Am o lume a mea , in care traiesc si '' visez '' , la ce? la un ''nimic''
Din nou intind mâna către cerul plin de stele, și simt...simt.. ceva obișnuit.
Chiar si stelele suferă , de pierderea noptii..
Oare cuiva ii pasă de mine cu adevarat? Nu, gresesc nimănui nu-i v-a păsa cu adevarat de mine.
Mă lovesc de mii de pereți , rănindu-mă.
Stii doar asta pot face.
SĂ MĂ RĂNESC SINGURA.
CITEȘTI
EMOTII
AcakCe pot face în această lume?...Stii odata si odata te saturi de tot pui punct. După aceea revine acel sentiment si reincerci , incerci dar nu poti ,esuezi așa cum o fac si eu. Incerc să-mi expun cateva din gandurile mele ... Incerc sa exprim ceva...
