Student în anul întâi

Capitolul 5: Întâlnirea

Am ajuns la destinație, ne-am dat jos din taxiu și ne-am indreptat imediat spre
restaurant.

Cleo se uită in jur și încerca să vadă unde este masa la care ne așteptau prietenii ei.

-Ah! Uite, ei trebuie să fie! Zice ea încântată.

-E puțin cam retras locul...nu crezi?

-Ba nu, așa ne-am stabilit noi. Haide Alice, nu fii sfielnică.

Nu aveam emoții, efectiv nu, dar gândul să nu dau chix era destul de mare. Cleo era foarte încântată, luăm loc, facem cunoștință unul cu altul și imi iau repede un meniu.

-Ce comanzi? Mă întreabă Cleo.

-Pai...nu știu...ei ce își comandă?

-Ah, dar nu sunt toți, restul sunt afara! Laur, Nancy si Steve , sunt prietenii viitorului meu iubit.

-Aah! Acum are mai mult sens. Ii zic eu cu ochii in meniu.

Nu bag de seamă discuțiile din jurul meu și agitația, apoi mă trezesc hotărâtă de ce vreau să comand, dar din senin apare un alt băiat.

-M-am intors iubire! Și o pupă pe Nancy.

Deja mă simțeam sufocată de atâta dragoste ce avea să mă inconjoare din partea lor.

-Nebunule! Zice Nancy

-Joe, ți-am zis să ma aștepți. Zice o voce ce fix apăruse după venirea lui Joe.

-Scuze omule! Imi e așa o foame!

-Băieții! Numai la mâncare vă stă gandul. Noroc că mai sunt fete pe aici. Zice Nancy .

Nu știam unde ar fii trebuit să ma ducă gândul la replica venită de la ea, care era îmbrăcată ca o destrabălată de pe stradă, in timp ce toți restul eram eleganți.
Nu imi venea sa cred totuși pe cine vedeam tocmai aici, cu noi, la aceeași masă.

-Wilton? Ce faci aici? Il intreb eu.

-Oh! Alice! Mă bucur să te revăd! Păi in oraș cu prietenii, dar ...tu si Cleo vă știți?

-Mai bine zis, de unde vă știți voi? Zice Cleo puțin agitată.

Incep să râd și stau și le explic cum ne-am întâlnit eu cu Wilton. Discuția nu a fost una foarte lungă, cu tot cu asta, Cleo nu era prea încântată de faptul că eu cu Wilton ne știam deja. Am schimbat subiectul și m-am băgat in seamă cu Nancy.
După ceva minute bune, Cleo mă cheamă cu ea la baie.

-De ce nu mi-ai zis ca Wilton o să fie aici?! O intreb eu destul de nervoasă.

-De unde era să știu?imi zice ea.

-Vrei să zici că Wilton e iubitul tău?

-Încă nu! Ne-am întâlnit la bibliotecă, m-a ajutat cu o carte de care aveam nevoie și de acolo a inceput totul. Am inceput sa vorbim si toate alea...probabil...ar fii trebuit să îți zic despre toți invitații, dar daca aflai de el nu mai venei!

-Celo! Normal că aș fi venit, doar ești prietena mea! Ii răspund eu.

Ne întoarcem la locurile noastre, cu scuzele de riguare. Noaptea avea să fie una lungă și chiar așa a și fost. Am stat, am râs , am mâncat și băut, ne-am simțit cu toții bine.
Atmosfera era una plăcută, dar deja mă luase oboseala, așa că, i-am zis lui Cleo că nu mai pot sta.

-Of..păcat, dar te înțeleg! Păi să te conduc acasă atunci. Imi zice ea.

-Nu e nevoie! O voi conduce eu! Și eu stau in campus cu voi, ați uitat?! Și Laur se ridică de la masă își ia sacoul și ieșim.

-Mulțumesc că faci asta pentru mine. Ii zic eu in timp ce el imi pune sacoul lui pe spatele meu.

-Nu trebuie să imi mulțumești, am ocazia să conduc acasă o studentă frumoasă ca tine. Mergem cu mașina mea?

- Nu știu...mai ai voie după ce ai băut  trei pahare de vin și două beri? Ii zic eu puțin îngrijorată.

-Stai calmă, nu e chiar așa departe! Haide, vei sta lângă mine, în față.

Pornim la drum, campusul nu era așa aproape și totuși eram puțin speriată să nu se întâmple ceva.
Laur tragea cu privirea la mine, in timp ce eu stăteam și mă uitam pe geam încercând să fac ca privirile noastre să nu se întâlnească.
Nu era un băiat urât. Era inalt, elegant, avea ochii căprui, părul ușor arămiu, buze cărnoase și un zambet de invidiat.
Mirosul lui de parfum mă innebunea. Mama mereu imi spunea că "Băieții care se respectă miros mereu a parfum, nu a fum de țigară".
Ne-am oprit într-o coloană de mașini, nu știam ce se petrece pentru ca deja stăteam de ceva timp.

-La naiba! Poliția..

-Poftim?! Acum și-au găsit să facă controale!? Ii zic eu agitată.

-Stai calmă! O sa fie bine, am actele la mine.

-Și alcoolul in vene! ii zic eu in timp ce incerc sa dau de telefon.

-Ce faci? Pe cine vrei să suni? Imi zice el.

-Haide Randy...Răspunde!

-Și ce crezi că o să facă el? O să-i roage pe polițiști să plece?

-Să mă ia de aici! Ii zic eu.

-Atunci coboară! Mergi pe trotuar ca restul cetățenilor și lasă-mă! Am vrut să fac să fie bine.. imi zice el nervos si supărat.

-Scuze Laur! Dar eu nu am bani de amendă!
Și cobor din mașină in timp ce o iau la pas cu telefonul la ureche încercând să dau de cineva să vină să mă ia.
Nu aveam bani, toată consumatia era plătită de Cleo, inclusiv taxiul. Mă simțeam atât de prost.