Student în anul întâi

Capitolul 3: Asistentul

Cum mă trezesc, cum mă duc in bucătărie repede. Îi văd pe ceilalți, însă pe Randy nu.

-Neaţa! Somnoroasă tu așa. Imi zice Cleo care își turna cafea.

-Dar, cât este ceasul? Intreb eu.

- Unsprezece jumătate. Imi răspunde Troy.

-Aha! Și...L-ați văzut pe Randy?

-Nu era pe aici când am apărut noi. Spune Aby, care se așează lângă Troy.

Cleo imi intinde o cană de cafea și mă întreabă, dacă vreau, să-mi pregătească ceva de mâncare.
Îi mulțumesc, deschid frigiderul și imi iau un iaurt, apoi îi spun că imi ajunge atât.
Aby și Cleo se uită una la alta, apoi la mine, care plec in camera mea.
Ajung in cameră, și văd telefonul plin de masaje. Aveam  opt apeluri nepreluate de la mama, așa că am sunat înapoi să văd care este problema.

-Alo, Alice! Unde umbli? Îmi zbiara ea in ureche.

-Scuze! Am lăsat telefonul pe pat, nu eram în cameră!

-Uite...Te-am sunat să îți spunem că, tatăl tău a fost dat afară de la lucru și o să dureze până o să găsească alt loc de munca pentru ați plății școala. Dacă nu vom reuși, o să trebuiască să te mutăm, nu ne permitem atâta.

Stau de vorbă cu mama și îi explic că nu este nevoie să facă asta, voi găsi eu o soluție in final.I-am propus că voi lucra in paralel, că imi voi căuta un job să pot plătii școala.
Mama mi-a urat succes și mi-a spus că dacă lucrurile nu decurg bine să apelez la ea să ne mai sfătuim.
Nu aveam de gând să plec, aici era Randy, aici mă simțeam bine.
La un moment dat se aude un ciocănit la ușă.

-Intră! Strig eu.

Erau Aby și Cleo, care intră ușor in camera mea cu niște fețe speriate.

-Hei,Alice...ai pățit ceva?..La bucătăria nu ai vrut să mănânci nimic și..te-am supărat noi cu ceva? Întreabă Cleo îngrijorată.

Le-am zis să se așeze lângă mine să le explic situația. După ce am stat de vorbă si după ce și-au dat seama ca motivul suparării mele era altul, au încercat să imi dea sfaturi.
Cleo mi-a propus că aș putea să-l ajut pe bibliotecarul școlii, care are nevoie de asistenți, jurnaliști, etc. Interesată de propunerea ei, merg să vorbesc cu bibliotecarul.
Ajung acolo, îmbrăcată elegant, și dau peste un tânăr ce mă întreabă dacă mă poate ajuta cu ceva.
Era un băiat ce părea a fi in anul doi, îmbrăcat și el elegant, cu un sacou bleumarin, pot sa zic că pielea lui mulatră îi scotea în evidență ochii lui albaștrii-verzui.

-Tu esti bibliotecarul?..mă pierd eu de fire.

-Heh! Nu încă. Și imi face din ochi.

Apare un om cărunt, cu papion la gât și niște ochelari tip borcan, care se uită urât la mine.

-Ah, văd că ai făcut cunoștință cu asistentul meu, Wilton! Îmi zice moșu, cu o față răutăcioasă.

-Eu sunt Alice! Am venit pentru postul de asistent, domnule....

-Richard! Post zici?! Ce te face să crezi că ești bună pentru așa ceva? Îmi zice el.

-Păi..Nu știu, dar am nevoie de niște bani ca să imi pot plăti cursurile.

-Arăt eu a bancomat, domnișoară?! Dacă vrei bani, îi ofer asistentului ce imi poate aduce informații inedite despre elevii acestei școli, despre grupurile lor și tot ce ține de mediul lor social. Scriu o carte inspirată dupa mediul elevilor școlii acesteia, și cele mai bune informații strânse vor primi bani.

-Perfect! O să aduc informații de care aveți nevoie pentru carte! Ii raspund eu încrezătoare.

-Foarte bine! Să aduci ceva interesant pentru inceput, apoi voi decide eu ce va urma. Imi raspunde boșorogul, încă cu privirea aia satanică.

Wilton mă conduce pana la ieșirea din bibliotecă și imi urează mult succes.
Ajung inapoi in cameră, unde mă prăbușesc obosită in pat.
Aby și Cleo bat iar la ușă și le poftesc înăuntru.

-Eh? Cum a decurs? Mă întreabă ele curioase.

-Păi e un bătrân fâsticit, vrea informații legate de mediul social intre grupurile de elevi, chestii interesante...ce mă fac acum?! Le intreb îngrijorată.

-O să te ajutăm și noi, așa-i Aby? Zice Cleo.

-Normal! Poți conta pe noi! Schițează Aby un zâmbet.

-De ce nu scrii ceva legat de noi? Suntem destui de interesanți..zice Cleo ironică.

-Dar...să știi că nu e o idee rea pentru inceput!
Zis și făcut, incep să scriu despre grupul nostru, apoi după câteva ore, după ce termin, mă îndrept iar spre bibliotecă.
-Hei! Wow! Gata deja? Întreabă Wilton.
-Dar! Și ma duc la profesorul Richard, care aranja niște cărți pe raft.
Ii prezint lucrarea, apoi după ce termină de citit, imi aruncă o privire și imi rupe foaia in doua.

-Nu e tocmai ce caut! Poți să pleci!

Nici nu mai zic nimic ca mă întorc cu spatele și dau să plec.Wilton se uită la mine cum trec val vârtej prin fața lui și mă îndrept catre ușă, dar mă opresc chiar inainte să o deschid.
Mă întorc la boșorog și ii spun..

-Scuză-mă! Nu am ajuns la facultatea asta aiurea, și in nici un caz, nu am ajuns aiurea cu o medie așa mare! Nu o să mă las intimidată de un bătrân care nu știe să aprecieze eforturile altora! Ii zic eu nervoasă.

-Cum îți permiți?! Ești, ești...stă puțin și se uită iar apoi continuă..exact genul de atitudine de care am nevoie! Imi zice el zâmbind.

-Poftim?!..Ii spun eu șocată.

-Bineînțeles! Îți acord o șansă, dar să știi că unul din caracterele cărții mele este jucător de fotbal, așa că, aș vrea să imi aduci informații de bază legate de cineva care practică așa ceva. Imi zice el entuziasmat

-Sigur...mă apuc de îndată..

Și plec, lăsându-l pe Wilton cu o privire lungă și mirată in urma mea.