Student în anul întâi

Capitolul 7: Aniversarea part.I

Eram toți la cursuri, ne prezentam eseurile, mai puțin Aby, care încă răsfoiește prin geantă in căutarea lui.

-Aby...ce faci?! Aproape a ajuns la numele tău de familie! Zice Aron.

-Vai, nu știam dacă nu ziceai tu! Zice ea nervoasă.

-Dar, unde ți-ai lăsat eseul? intreb eu.

-Crede-mă ca nici nu mai știu! Aseară l-am pus pe masă in sufragerie după ce l-am terminat, dar nu mi-am închipuit că va dispărea..

-Hm..poate cineva dintre noi l-a luat din greșeală?...zice Aron.

-Ar face bine să nu fii făcut așa ceva!

-Abigail Thomson! Prezintă-ne te rugăm eseul. Zice profesorul.

-Știți...aș putea să-l prezint maine cu restul din clasă? Nu il am la mine. Zice Aby, vizibil panicată.

-Bine, dar să știi ca mâine este ultima zi! Două zile la rând numai eseuri și tot felul de prezentări am ascultat.

-Ah! MULȚUMESC! Și brusc mușchii feței ei se rlaxase.

ZRrrr. . .

-Puteți pleca! Ne vedem maine! Zice profesorul.

Ne luam catrafusele și plecăm. Mergem spre campus in timp ce Aby respiră ușurată de cateva ori. În timp ce mergeam prin parc, dăm de Wilton, iar Cleo se năpustește pe el.
Îl salut sec și merg mai departe in treaba mea.
Ajung in campus, iar restul vin și ei la câteva minute diferență.

-Alice...

-Da Cleo? Zic eu in timp ce scot legume din frigider să pregătesc ceva să mănânc.
Cleo se apropie ușor de mine, și observ că vrea să imi zică ceva, dar era timidă.

-Tu, ai ceva cu Wilton? Mă întreabă ea.

-Nu! Imi era foarte foame, atâta tot, nu trebuie să îți faci griji.

-Ah, bun! Cine vrea bere?! Alice, ți-am pregatit una specială! Zice ea.

-Mulțumesc! Vin și eu imediat la masă după ce termin salata.

Toți stateau la masă, rîdeau și jucau jocuri.
Termin salata și mă alătur și eu.

- Alice unde ai fost? Ai ratat totul! Zice Troy.

-Tocmai jucam învârte sticla! Zice Aby.

-Doamne! Și incep să râd.

Brusc, pe ușă, intră Randy cu echipamentul de fotbal pe el.
Toți erau bucuroși să-l vadă.

-Hei, ce faceți? Dezbateţi planurile pentru petrecerea de maine? Zice el.

-Stai calm! Avem pregătit aproape totul de ziua ei. Zice Cleo.

-O să fie grozav Alice! Zice Aron.

-Cum...deja..e pregătit totul?...Dar eu nu știu nimic! Zic eu.

-Păi nu trebuie! E surpriză, naivă ce ești! Zice Aby.

Randy merge in camera lui să se schimbe, in timp ce eu mă tot gândeam la surpriza făcută de ei.
Apoi după câteva minute, Aron ne întreabă ce vrem să facem pe viitor.

-Probabil voi lucra la firma de lemne și construcții ale tatălui meu. Zice Cleo râzând.

-Wow! Nu știam că tatăl tau are firmă. Zice Troy.

-Nu e chiar cine știe ce.

Discutăm tot felul de teorii, dar până la urmă, vine și Randy.
A fost frumos totul, până seara. După am început să facem lungi căutări zadarnice, Aby putea să-și ia adio de la proiect, așa că, se apucase de altul.
Am stat toți până târziu, dar deja dădea oboseala in noi. Mergem toți la somn, mai puțin Troy care a rămas cu Aby.

-Nu e nevoie să faci asta pentru mine! Zice ea rușinată.

-E în regulă! Nu am somn, și imi place compania ta. Zice el.

Aby se uita fix in ochii lui pentru cateva secunte, apoi plecă capul in jos și continuă de scris.

Somnul meu era invadat de surpriza ce ma tot amăgea. Visul meu era neînțeles, apoi o lumină imi acapara visul.

-LA MULȚI ANI!

Mă trezesc speriată și ii văd pe toți și pe Cleo cu o prăjitură in mână și niște lumânări pe ea.

-Nu am vrut să te speriem! Zice Aby.

-Am vrut să îți reamintim de ziua asta, este doisprezece fix! Zice Randy.

-Mulțumesc mult! Și așa sunt puțin stresată de ziua de azi. Nu știu la ce să ma aștept.

-La ceva plăcut! Haide, te lăsăm să dormi! Zice Cleo, și pune prajitura pe noptieră.

"La mulți ani!", imi urează încă o dată toți și pleacă.

După ce fac ochi, mă pregătesc, imi beau cafeaua și plec spre cursuri.
În timp ce merg spre sală, o vad pe Aby stând lângă ușă.

-De ce nu intri?

-Alice! Ce mă fac?! Cred că cineva o face cu intenție! Imi zice ea și incepe să plângă.

-Calm...Haide..O sa fie bine! O să aflăm cine și cum.

- Gestul celui care a făcut asta este foarte urât! Și numai unul dintre noi putea să facă asta! Prima dată am trecut cu vederea, dar acum?! Geanta era lângă mine, doar ce m-am dus la baie, iar când m-am intors.....

-O să fie bine...Îi spun eu încercând să-i mai ridic moralul.

-Sunt foarte sigură! Zice ea ironică și pleacă.

O las in voia ei și intru in sală, unde dau peste Aron și-l iau la câteva întrebări de care era vizibil confuz. Am vrut să mă lămuresc dacă el a facut trăsnaia asta, dar nu era el vinovat, ba chiar a fost foarte șocat să afle.
Trecând peste, lucrurile la curs au mers bine, mai puțin partea când profesorul a zis" Abigail nu ne onorează astazi cu prezența. Destul de rău pentru ea." Am încercat să gasim tot felul de scuze să o salvăm, dar zadarnic, in privirea profesorului și-a pătat hainele albe.

ZRrr. . .

Am ieșit toți, apoi ne-am oprit puțin in parc...