Student în anul întâi

Capitolul 9: Drama

Lucrurile păreau să meargă bine in anturajul nostru, dar cred că eram prea grăbită totuși, fără să observ că lucrurile nu stăteau tocmai așa.
Dupa ce am ieșit de la ore, pe hol Cleo și Aron se certau. Am apucat să asist doar la sfârșitul discuției, nu am auzit mare lucru și nici Cleo nu a vrut să imi zică despre ce este vorba.
După ce ziua a mai trecut și tensiunea dintre ei a părut să fi dispărut, eram foarte curioasă să vad despre ce este vorba.
M-am dus la ușa camerei lui Cleo și am bătut incet.

-Intră! Imi zice Cleo, care statea și citea o carte.

-Hei! Ce citești acolo? Intreb eu.

-Student in anul întâi.

-Sună interesant! Cum este? Întreb eu încercând să iau discuția cât mai ușor.

-E o carte interesantă, despre o familie care își obligă fiica să dea la o școală unde ea nu își găsește sensul, iar fata încercă să se adapteze mediului. Imi zice ea zâmbind.

- Nu știam că te pasionează așa tare cititul! Văd că mai ai cărți multe pe aici. Sunt sigură că dacă aș avea ocazia să scriu și public o carte, ar fii despre un subiect similar. Ii zic eu.

Mă uit la ea cateva minute iar apoi ii zic...

-L-am vazut pe Aron pe aici!

-Ah..Da?! De când? Acum că stă numai cu Beatrix, mă cam miră.

-Ce se întâmplă? De ce ne distanțăm unii de alții? O intreb eu.

-Alice...Uite, cred că unele lucruri nu mai stau chiar la fel! Sunt prietena ta, și voi rămâne mereu, de asta nu vreau să se întâmple ceva rău. Imi zice ea in timp ce inchide cartea și o aruncă prin cameră.

-Nu înțeleg....

-Alice! Nu mai fi așa naivă! Sfatul meu e să te desprinzi de Randy!
Și se ridică și pleacă din cameră.

Am rămas pe gânduri, nu știam ce sa cred. M-am dus in cameră, cu lănțișorul primit de la Randy în mână, stăteam și imi aminteam de ce mi-a zis când mi l-a dăruit. Încă nu puteam să am dubi in privința lui, era prea perfect. Poate asta era și problema, perfect nu înseamnă intotdeauna ceva bun.

Următoarea zi m-am trezit și m-am dus la cursuri, însă nu l-am zărit cu privirea pe Aron pe parcursul orelor.
Mi-am prezentat proiectele, jumătate incomplete și totuși profesorul a fost mulțumit.
La sfârșitul orelor, am facut o plimbare pe aleea unde m-am trezit in fața ochilor pentru prima dată cu Randy. Greșeala mea, căci din fața  veneu Beatrix și Ashlie cu grupul lor de maimuțe.
Au trecut pe lângă mine și au început  să râdă. Mai uimită să văd, am fost, când l-am ochit pe Aron prin grupul lor. Imi venea să vomit. Cleo chiar avea dreptate, lucrurile incepeau să o ia razna.
Mă așez pe bancă, iar dupa o jumătate de ora de meditat, mă sună Troy.

-Hei, Alice! Vrei să ieșim in oraș?

-Sunt prin parcul școlii. Răspund cu gânduri de îngrijorare.

-Ne vedem acolo!

După cinsprezece minute de așteptat apare si Troy, eram nerăbdătoare să văd ce se întâmplase.
Troy se așează lângă mine pe bancă, părea destul de agitat, își tot mușca buza de jos și privirea ii zbura in alte părți evitând contactul cu mine.
Am inceput ușor discuția cu el, încercând să-l mai dezgheţ, apoi, încet încet am ajuns și la punctul culminant.

-Cum adica te muți din campus? Zic eu șocată.

-Da, e mult mai bine așa, am închiriat un apartament in care o sa ma mut cu   un amic foarte bun de al meu. Nu plătim cine stie ce, și e chiar foarte aproape de școală.

-Dar, de ce?!

- Nu știu, in ultimul timp prieteniile dintre noi au cam luat-o hai-hui. Plus prietenul asta al meu dă si el aici la noi la Universitate. Este un tip mai ciudat el asa, dar esti prima prietenă căruia vreau să-i-l arăt. Imi zice el extaziat.

Oare să încep să fiu mai fericită că voi cunoaște pe cineva nou , sau să cuget la faptul că am fost făcută "ciudată" într-un mod indirect. Am să las asta să treacă oricum.
După ce ne-am mai plimbat mai multe ore și discutat   despre evenimentele din grupul nostru, am luat-o spre cameră. Când am ajuns, nu era urmă de nimeni, așa că am făcut un duș fierbinte să uit de telenovela din ultima vreme, dar cum toate telenovelele au drama de ți se pare ca nu se mai termină, aud zgomote venind din sufragerie.
Am ieșit cât mai repede din baie și am tras cu urechea la ușa camerei sa văd ce se petrece. Erau Aron si Cleo care se certau in ultimul fel.

-Nu vezi in ce hal ai ajuns, bă destrăbălatule! Ai uitat? Nu ești la tine acasă! Zice Cleo.

-Hai gata!Am venit puțin beat de la petrecere, care, tu fraieră ce ești , ai ratat-o! Strigă Aron.

Am intredeschis ușa dormitorului, Aron era cu o sticlă de bere in mâna în timp ce Cleo statea ca pe bombe pe canapeaua din sufragerie, mai să îi dea cu sticla aia in cap .

-Aron, știi de ce am ratat petrecerea? Pentru că nu mă duc la petreceri pentru ratați! Și Cleo se ridică brusc și pleacă lăsându-l pe Aron singur in amnezia lui.

Nu am vrut să mă amestec, oricât aș fii vrut să merg la el să văd care este situația, dar imi era clar, se inhăitase cu *Drama Quinn* . Aveam de gând ca lucrurile să nu rămână așa, trebuia sa rezolv situația într-un mod, nu puteam lăsa să văd cum prietenia noastră o ia la vale.
Cât despre Randy, nici un semn, deși l-am mai vazut prin universitate și rar prin sufragerie, trecător dar nimic.