Iadul

#2

         Kyle povesteste:

   Totul se ruina in jurul meu iar eu ma simteam neputincioasa. Nu puteam face nimic in privinta asta. Mi-am pierdut si ultima speranta si stiti cum se zice? "Speranta moare ultima.", iar eu chiar si aceasta speranta mi-am pierdut-o. Totul a inceput acum cateva luni cand parintii mei au inceput sa se certe. Certurile au devenit din ce in ce mai puternice pe zi ce trecea. La inceput credeam ca ei au doar o mica problema dar zilele trecute mi-am dat seama ca situatia era mult mai grava. Intr-una dintre certurile lor auzisem cuvantul "divort" . Doamne, ei nu se gandesc la mine si la Ria? Tocmai acum cand avem cea mai mare nevoie de prijinul lor ei se gandesc sa divorteze. Mi de intrebari imi treceau zilnic prin minte si nu gaseam niciun raspuns pana intr-o zi cand m-am gandit: "daca parintii mei vor ajunge sa divorteze eu sigur voi ramane cu mama deoarece aceasta a fost mereu langa mine si m-a sprijinit in tot ceea ce am facut si nu imi puteam imagina viata fara ea. Si pe tata il iubesc, dar mama e mama si nu pot renunta la ea. Mama imi era intai de toate prietena."

      -Scumpo, trezeste-te! Vocea suava a mamei imi da desteptarea. E ultima zi de scoala si nu ai vrea sa intarzii. Eu o sa cobor si o sa iti pregatesc micul dejun.

     -Buna dimineata, mama! Spun eu inca somnoroasa si o sarut pe obraz. Aceasta paraseste camera lasandu-ma sa ma pregatesc.

     Ma ridic din pat inca somnoroasa si merg lenesa spre baie pentru a-mi face rutina de dimineata. Fac un dus rece pentru a ma trezii deoarece azi-noapte nu am dormit prea mult. Vorbisem toata noaptea la telefon cu buna mea prietena Lara si ne faceam planuri pentru vacanta de vara care oficial incepea de maine si voiam sa ne-o petrecem impreuna. Dupa 20 de minute ies de la dus si ma imbrac cuo rochita albastra, in picioare imi iau niste sandalute, iar parul mi-l las desfacut pe spate. Pentru machiaj aleg doar putin fond de ten, mascara si un ruj. Cobor in bucatarie pentru a lua micul dejun. O observ pe mama pregatindu-mi masa. Vad tristetea din ochii care pe zi ce trece era din ce in ce mai viziba. Stiam ca certurile cu tata o afectau foarte tare.

     -Dupa ce se termina festivitatea te rog sa vi acasa pentru a merge la mall sa facem niste cumparaturi asa ca fetele. Spune mama.

     -Bine, mama! Spun eu. O ador pe mama mai ales cand e asa cool si vrea sa para o adolescenta.

     Mananc repede si ma grabesc sa ajung la liceu. Nu voiam sa intarzii si azi.  Ma urc in masina primita cadou de la parintii mei in ziua in care am implinit 18 ani. Imi arunc geanta si telefonul pe scaunul din dreapta si pornesc. In mai putin de 10 minute ma aflu in fata liceului. Cobor grabita din masina deoarece o vad pe Lara ca ma astepta ca de fiecare data. Eu mereu eram cea intarziata, iar ea era cea punctuala. Eram asa diferite, dar cu toate acestea eram cele mai bune prietene. Ne cunosteam de cand aveam 5 ani deoarece parintii nostrii erau foarte buni prieteni si asa ne-am imprietenit si eu si Lara iar acum suntem de nedespartit.

        -Hei, Lara! O salut eu cand ajung langa ea.

        -Hei! Auzi, ce faci azi dupa ce se termina festivitatea? Nu ai vrea sa mergem undeva sa ne distram? Adauga aceasta.
  
       -Pai.. nu prea pot! I-am promit mamei ca merg acasa sa o iau pentru a merge la mall sa facem niste cumparaturi. Nu ai vrea sa ne insotesti?

       -Serios? Sigur ca vreau, mama ta e asa super. Spune Lara si incepem amandoua sa radem.

      Ne indreptam spre curtea liceului care acum era plina de elevi asezati in semicerc. Intr-un colt ii vedem pe colegii nostrii si ne indreptam spre ei. Dupa terminarea festivitatii eu si Lara mergem sa o luam pe Lara pentru a merge la mall. Dupa 20 de minute de condus, deoarece era foarte aglomerat, am ajuns in sfarsit in parcare la mall.

     Ne-am plimbat aproape in tot mall-ul si nu am gasit nimic pe gustul nostru. Trecem pe langa o cafenea iar privirea mi se opreste pe a doua masa  din cafenea. In cele din urma mama observa ca am ramas in spate si vine spre mine sa vada ce s-a intamplat. I-am aratat directia in care priveam si aceasta a ramas incremenita timp de cateva secunde. Tristetea isi face asparitia pe chipul ei angelic si lacrimile nu inceteaza sa aparata. Incepe sa fuga spre iesire iar eu impreuna cu Lara fugim in urma ei. In cele din urma o ajungem iar ea se opreste si o iau in brate spunandu-i ca totul va fi bine, chiar daca nici eu nu credeam acest lucru trebuia sa fiu tare pentru mama si Ria. In cafenea se afla....

     Hei. M-am hotarat sa mai scriu o carte pentru ca am foarte multe idei si nu le pot pune intr-o singura poveste. Sper ca va place si aceasta carte. Astept comentariile si voturile voastre + parerile voastre.

                                  Va pup💋