Dragoste ruptă din rai. (Justin Bieber FanFiction)

Capitolul 7

M-am gândit să scriu astăzi capitolul 7. Având în vedere că am văzut azi Believe Movie pe care îl recomand, mi-a venit inspirația :)).  Sper să vă placă, aștept păreri. 

Cred că... mă voi despărți de el. Mă rănește. Da, știu nu o să îmi fie ușor. Dar, nu sunt o femeie ușuratică cu care orice bărbat își poate petrece o noapte. 

*A doua zi*

Mă trezesc înaintea lui, mă ridic de pe pieptul lui și îl privesc îndelungat. Îmi va fi greu să mă despart de el și de toată iubirea pe care mi-o oferă. Nu pot trăi cu un bărbat care vine beat acasă și apoi își satisface fanteziile sexuale cu corpul meu. Mai ales că e vorba de virginitate. Un lucru pe care nu-l mai poți avea. Nu mi se pare normal. În schimb, iubirea pe care i-o port și pe care mi-o poartă este uriașă. Mi-e foarte greu. Oftez și îl sărut. O lacrimă îmi cade pe obrazul lui și se trezește. 

- "Ce... s-a întâmplat?" se uită la mine și face o față gen *wtf?! de ce ești goală?*. Se ridică din pat. E gol. Walter (fundul lui) cel apetisant își face apariția. Își ia boxerii, în timp ce eu stau ghemuită în pat așteptând să spună ceva. Orice. Să mă facă să-l iert...

- "Justin... Asta să îmi spui tu. Te-am așteptat 4 ore. Ai venit beat acasă și... cred că mai departe știi ce ai făcut." Trebuie să fiu dură. Să își dea seama că nu e ok ce a făcut. Prima experiență sexuală nu se uită niciodată. Era foarte importantă pentru mine... Era. 

- "Stai. Oh my God." își pune mâna pe frunte și își dă ochii peste cap. "Ce am făcut?!"

- "Eu... trebuie să plec la școală." mă îmbrac îmi iau geanta și telefonul, în timp ce el se dă cu capul de pereți și e încă în stare de șoc. Nu credeam că e în stare de așa ceva și cred că nici el nu credea. Înainte de a închide ușa, se uită la mine cu fața lui irezistibilă de cățeluș plouat, iar eu mă strâmb puțin dezamagită. Trântesc ușa camerei "noastre" și plec. Cobor scările în viteză. Nu mai suport să stau în casa în care m-a "violat". Bine, nu m-a "violat" în adevăratul sens al cuvântului, pentru că suntem împreună. Pardon, eram. Gerard, șoferul lui, îmi face semn să mă opresc și aleargă spre mine.

- "Domnișoară, pot să vă ajut cu ceva? Unde doriți să plecați?"

- "Nu, mulțumesc."

- "Nu puteți ieși. Paparazzi sunt peste tot. Nu vrem să se iște un scandal în showbiz."

- "Puțin îmi pasă cine e afară. Dă-te din fața mea!"

- "Dar, domnișoară..." înainte de a-și termina propoziția îl împing pe Gerard și le spun bodyguarziilor să se dea la o parte, cu pretextul că Justin le-a ordonat. Ies din curtea uriașă a domnului Bieber și văd în fața mea o mulțime de reporteri. 

- "Domnișoară, sunteți noua iubită a domnului Bieber? Domnișoară? Cum vă numiți?". 

Îmi fac loc printre ei și refuz să răspund la vreo întrebare stupidă, încercând să-mi acopăr fața. Fac semn unui taxi căruia îi dau adresa de la școală. Mașinile ziariștilor se țin după taxiul în care am urcat și îi spun șoferului s-o ia pe scurtătură. După câteva minute, cobor din taxi și mă grăbesc la curs. Oricum am întârziat. 

- "Bună ziua, mă scuzați că am întârziat." 

- "Domnișoară Jonson, am auzit că ați fost în spital. Însănătoșire grabnică. Vă puteți așeza lângă colegul nou, domnul Lewis."

- "Da, mulțumesc." Îmi pun telefonul pe masă și mă așez lângă el.

- "Ai cumva din întâmplare o foaie și un pix?" îi șoptesc la ureche.

- "Da, sigur. Poftim" îmi șoptește la fel de încet.

- "Mulțumesc." Lipsesc două zile de la școală, iar totul o ia razna. Colegi noi, profesori noi. Yasemin îmi face semn.

- "Psst! Sierra! Vino urgent pe hol." 

Mă prefac că mi-e rău, cerându-i voie profesoarei să ies afară.

- "Merg eu cu ea" se oferă imediat Yasemin. Face parte din planul nostru. Ieșim pe hol.

- "Da. Spune. Ce e atât de urgent?" o întreb nepăsătoare. Chiar nu am chef de nimic, în momente din astea. 

- "Ce ai? Ce s-a întâmplat? Eu îmi fac griji pentru tine și tu îmi vorbești așa? Nu știu ce se întâmplă cu tine de la un timp. Te-ai schimbat. În rău. Și sper că nu din cauza lui Juss."

Nici nu mă lasă să vorbesc și pleacă deschizând ușa sălii în care avem curs. Sunt nevoită să intru o dată cu ea. Ne așezăm pe scaune și îmi trage o privire de victimă, în timp ce eu îmi dau ochii peste cap în semn de protest. Îmi adun lucrurile și încerc s-o prind din urmă pe Yasi pentru a vorbi cu ea, dar mă evită. Mai avem un curs pe care-l facem împreună. M-am săturat ca lumea să nu mă lase să vorbesc. Mi-a ajuns. Înainte de a începe cursul aștept să vină în sală, o iau de mână și o scot afară, pe hol ca să îi explic.

- "Lasă-mă!" îmi spune încercând să-mi îndepărteze mâna cu care o strâng de braț. 

- "Nu. O să mă asculți. M-am săturat să nu fiu ascultată. Ieri l-am așteptat pe Justin 4 ore ca să ajungă acasă. Într-un final a ajuns, într-o stare în care nu ai fi vrut să-l vezi... Era beat. M-a trântit în pat și..." Îmi îndepărtez mâna de pe brațul ei și izbucnesc în plâns.

- "Ce? WTF?! Vorbești serios? Sierra..." Îmi șterge lacrimile și mă ia în brațe unde izbucnesc și mai tare în plâns. "Totul va fi bine. Cu sau fără el..." Chiar nu îmi mai pasă că nu m-a ascultat. Acum am nevoie de ea, pentru că nu pot trece peste asta atât de ușor și fără ajutorul unei persoane cu adevărat importante pentru mine. Mă face să mă simt mai bine prezența și ajutorul ei. Este sora pe care mi-am dorit-o, dar pe care n-am avut-o niciodată. A fost și este mereu lângă mine când am nevoie. Înainte de a intra împreună la curs mă oprește băiatul cel nou. Yasemin ne lasă singuri.

- "Hei. Nu am făcut cunoștiință. Eu sunt Kevin. Ai curs în sala 5?"

- "Hei. Eu sunt Sierra. Îmi pare bine. Da, am." 

- "Și mie. Ămm... Vrei să ieșim la un suc după curs? Mi-ai atras atenția de când ai venit."

- "Îmi pare rău, dar nu mă simt chiar bine. Poate altă dată..." îi răspund și apoi intru în sală. În fața mea, în pragul ușii se așează un băiat dubios.

- "Hei. Profesoara de Economie te-a invitat la un eveniment caritabil. Chiar acum. A vorbit ea cu profesoara cu care faci cursul."

- "Ăă... Ești sigur?"

- "Da. Tu ești Sierra Jonson, nu?"

- "Stai. Ce? Da."

- "Ok. Pe aici."

Îl las să mă conducă în sala de evenimente, unde ajungem în câteva secunde. Wow, o mulțime de oameni. De ce m-ar fi invitat pe mine profesoara de Economie la un eveniment caritabil? În calitate de ce? Mă rog... Îmi găsesc un loc printre valul uriaș de oameni. Mă așez și aștept să înceapă. Ce? Nu știu. Ceva sigur începe. Am o presimțire...

Acest capitol este doar din perspectiva lui Sierra. Capitolul următor o să îl postez curând, pentru că sunt în vacanță și cel mai probabil o să mă plictisesc :))). V-am pupat :*.