Play or be played

Capitolul 25

Daca privirea ei ar fi putut arunca sageti de foc, atunci brunetul sigur ar fi fost deja in flacari, si nu din cauza aspectului sau divin si mult prea atragator. Era groaznic de enervata si nu se temea sa arate asta, dar din pacate pentru ea Ryan nu parea nici pe departe afectat de starea fetei, si nici macar de micile gesturi subtile care ii tradau starea avansata de nervozitate. Sa accepte? La naiba, trebuia sa accepte. Avea pana la urma doua intrebari, iar daca stia cum sa le ia ar fi putut fi indeajuns. Si totusi, sa ii raspunda la orice intrebare? Incertitudinea in care se scufunda o chinuia constant, facand-o sa se simta mai ceva ca un pui viu pus la rotisor. Ura alegerile rapide, pentru ca niciodata nu lua decizia corecta.

-Fie, dar raspundem detaliat, a aprobat ea in cele din urma pe o tonalitate rece, starnindu-i barbatului un ranjet imens pe fata.

-Bine pisi, tu ai vrut-o! a replicat el multumit, pastrandu-si acea sclipire jucausa in ochi.

Asimiland putin reactia mult prea entuziasta a brunetului, si-a dat o palma mintala de indata ce a inceput sa intuiasca motivul acelei rabufniri pline de inflacarare. Acum in mod sigur avea sa regrete alegerea facuta.

-Domnisoarele primele, a spus acesta  galant, aprinzandu-si relaxat o tigara, urmata de o alta pe care i-a pasat-o Jessicai.

A acceptat-o bucuroasa, gandindu-se cu interes la intrebarea pe care urma sa i-o puna, dupa care a tras cu pofta un fum in piept, expirandu-l in valuri sufocante, ce pareau sa ii confere efectul calmant dorit. Cu toate acestea nu a putut sa se linisteasca total, caci inca nu avea nicio idee despre cum s-o joace mai departe. Sa ii puna prima oara intrebarile la care stia ca nu va raspunde ca mai apoi sa fie obligat sa o lamureasca cu ultimele doua? Dar in final ce avea sa-l mai intrebe? Era mult mai greu decat ar fi crezut.

-Haide scumpo, mai repede ca doar nu jucam sah! a grabit-o el nerabdator, inspirand cu patima fumul dens, lasandu-l sa alunece mai apoi cu meticulozitate printre buzele apetisante.

A oftat infranta, rugandu-se in sinea ei sa nu-i respinga intrebarea ce o macina lent si dureros de ceva timp incoace.

-De ce nu ma mai vindeti?

A zambit slab, tragand inca un fum in piept. Nu stia daca sa-i raspunda, insa in cele din urma s-a decis, prinvind-o cu expresie care nu trada nicio stare interioara.

-Pentru ca ne-am risca prea mult daca am face-o. Politia deja te cauta, iar daca tipii carora te-am vinde nu vor fi suficient de precauti, am putea sa ne-o incasam si noi rau de tot, a replicat acesta neutru, evitand al doilea motiv pentru care inca o tineau captiva.

-Atat? a intrebat ea sceptica, fiind sigura de faptul ca existau si alte explicatii inca straine ei.

-Scuze pisi, dar e randul meu sa intreb, a spus acesta ranjind, facand-o sa se incrunte nemultumita.

La dracu cu Ryan si jocurile lui! isi spuse ea frustrata.

-Cum de ai acceptat atat de usor sa-ti pierzi virginitatea cu mine in noaptea aia? a intrebat brunetul curios, fiind incantat de faptul ca in sfarsit avea sa-si primeasca raspunsul pe care il astepta inca de atunci.

Mai ales ca ajunsese sa o cunoasca destul de bine pe Jessica si nu era deloc genul de fata care sa se lase prea usor. Experimentase asta din plin in ultimul timp din pacate, asa ca nu avea nicio urma de indoiala.

-Pe bune? Din toate chestiile posibile din lume, fix asta te-ai decis sa ma intrebi? a spus satena uimita, simtindu-se complet luata prin surprindere de intrebarea pusa cu atata nonsalanta.

-Mai usurel cu intrebarile, iubire. Daca-ti raspund mai ramai doar cu doua.

A mormait nervoasa, provocandu-i barbatului un zambet triumfator, cat si un chicot melodios pe masura. Adora sa o scoata din sarite. Era atat de adorabila cand se enerva.