Play or be played

Capitolul 15

*Din perspectiva Jessicai*

Am introdus cu grija cheia in broasca, asteptand cu maxima nerabdare sa ma trantesc in patul meu confortabil, uitand astfel pentru cateva clipe amagitoare de toate problemele cotidiene. Ziua de azi a fost una intr-adevar stresanta, mai ales ca nu puteam spune ca am dormit prea mult noaptea precedenta. Dupa micutul incident cu enigmaticul Ryan, eu si Bonnie am fost acasa la niste prieteni si de aici presupun ca se subintelege ora la care ne-am intors acasa si cand ne-am pus la culcare. Acest lucru nu ar fost insa chiar atat de rau daca nu ar fi trebuit a doua zi sa ne trezim la sapte dimineata pentru a merge la cursuri, caci din pacate absentasem cam mult in ultimul timp. 

Si pentru ca nu imi era deja destul de somn, dupa terminarea orelor a trebuit sa umblu de nebuna prin tot orasul in speranta ca imi voi gasi un job amarat cu jumatate de norma. Stiu ca asta nu facea decat sa imi complice existenta inutil, caci pana la urma ai mei imi trimiteau destui bani cat sa ma descurc fara probleme si sa imi indeplinesc si niste mici capricii ocazionale. Dar cu toate astea deja simteam ca nu mai suportam sa impart acelasi apartament cu obsedatul de Ryan si prietenul lui despre care puteam spune ca nu era cu mult mai breaz, asa ca planuiam serios sa ma mut undeva singura cu chirie. Automat asta insemna mult mai multi bani cheltuiti deci prin urmare mi-am petrecut ultimele zile procesand o solutie cat mai convenabila si rastalmacind in fel si chip posibilitatile de a scapa din aceasta casa fara sa ma lipsesc de stilul haotic de viata cu care fusesem obisnuita, sau sa renunt la diversele mele vicii si pofte care imi antrenau viata pana la urma. 

In orice caz, dupa ce am meditat ceva timp la situatia mea actuala am decis ca nu exista alta solutie: trebuia sa muncesc. Astfel, mi-am petrecut intreaga zi cautandu-mi un loc de munca dar fara prea mare succes din pacate, caci singurul lucru pe care am reusit sa il obtin a fost o oboseala crunta atat fizica cat si psihica, plus o durere de picioare de toata frumusetea. Minunat, nu?

Oricum dupa o zi in care mi-a stat gandul numai la faptul ca voi ajunge intr-un final acasa, niste binemeritate ore de somn cadeau la fix.

-Pe unde ai umblat toata ziua? a intrebat Bonnie ridicand un pic tonul de indata ce a sesizat ca am intrat in apartament.

-Sa imi caut un job, doar ti-am zis.

-Pe bune? Tu chiar vorbeai serios? a replicat bruneta vizibil surprinsa, incruntandu-se in semn de uimire.

-Nu Bonnie, mi-am zis ca a venit mai repede intai aprilie! i-am raspuns ironic, trantindu-ma franta pe canapea.

-Dar de ce?

-Pentru ca nu am de gand sa mai respir prea mult aerul pe aici, am spus eu ridicand nonsalant din umeri.

-Iar incepi? a zis ea dandu-si plictisita ochii peste cap.

-Uite ce e, chiar nu am dispozitia necesara sa incep o cearta. Daca am zis ceva, am zis si punct. Nu te mai chinui sa imi schimbi parerea ca stii doar ca n-ai nicio sansa. Acum daca ma scuzi am de gand sa ma afund in lumea magica a viselor. Noapte buna!

-Tu glumesti, nu? E noua jumate seara. Nici macar la gradinita nu te culcai la ora asta.

-Pai se pare ca a sosit timpul! am afirmat eu satula de aceasta discutie, indreptandu-ma alene spre multiubitul dormitor.

-Eu sa stii ca am de gand sa ies in oras! a strigat Bonnie in urma mea.

-Ok, am spus eu indiferenta inainte sa trantesc usa dupa mine.

Mi-am aruncat obosita hainele pe podea, nesinchisindu-ma sa imi mai caut pijamalele si m-am trantit direct in pat, asteptand ca somnul sa ma cuprinda.

***

Negru. Obscur. Intunericul impenetrabil ma invaluia treptat in ceata lui abisala, facandu-ma sa realizez cat de speriata si abandonata ma simteam. Inima imi batea atat  de puternic in piept incat aveam impresia ca o sa-l sparga in mii de bucatele, pulsul galopant dandu-mi o stare amara de neliniste.