Indragostita de un motan Vol III

14. Un copil mic

Marinette pov:
Acele zgomote au încetat. Îmi era frică. Aveam un geam. Vedeam o umbră ca se apropie de cabana lui Adrien si Nino. Îmi era foarte frică. Se aude clanţa uşii mele. Ma prefac că dorm. Nu ştiu cine era. Dar îi aud respiraţia. Era de băiat. Omg... Un băiat străin la mine in cabană. Mă ridică din pat. Apoi eu fac ceva nebunesc. Nu credeam ca o sa fac vreodată aşa ceva.
M: ALYQ AJUTOR!
??: Taci din gură!
Al: Marinette, nu mai urla! E târziu!
M: SUNT IN PERICOL!
Alya nu ma crede dar deschide ochi. Se ridică din pat. Se duce la el şi îl scoate in şuturi din cameră. Nu era Adrien/Nino. Încep să plâng.
Al: Marinette, nu plânge! Voi fi mereu alături de tine!
M: M.. Mersi Alya!
Al: Hai sa ne culcăm.
Ne băgăm in pat. Peste 10 Min iar încep să plâng.
Al: Serios Marinette?
M: Mi-e frică!
Al: Hai ca te ajut eu sa nu îţi mai fie frică!
M: Cum?
Ma ia de mână si ieşim din cabană.

Adrien pov:
Dorm liniștit.
Al: Adrien...
A: Nu mamă vreau sa dorm! Azi nu am scoala!
Al: Nu sunt mama ta! Am nevoie de ajutorul tău!
A: Vleau să dolm! (Am scris intenţionat) (toată convorbirea a fost in şoaptă)
Aud un plânset. Dar nu orice plânset ci al Domniţei mele! Atunci ma ridic din pat.
A: De ce plângi? De ce plânge?
Al: Păi, (bla bla)... Şi acum îi e frică.
A: Facem aşa, tu stai aici cu Nino, iar eu ma duc in camera voastră, ce ziceţi?
Al: Ok, orice numai să dorm!
Mari era aproape leşinată. Atunci o iau stil mireasă şi o duc în cabană. Încă plângea. O pun pe patul de jos, e cam naşpa ca sunt paturile supraetajate.
A: Şşşştt, nu mai plânge My Lady! Sunt cu tine! Nu o sa păţeşti nimic!
Vreau sa ma duc sus (patul de sus). Dar ma trage de mână. Îi zâmbesc, dar ma trage si în pat. Se uită într-o parte. Si apoi zice.
M: Stai cu mine?
A: Mai am de ales? *zic in glumă*
M: Mersi ca esti aici!
A: Mereu voi fi M'Lady, mereu! Te voi proteja mereu!
Patul era îngust. Nu intram amândoi. Acum eram înghesuiţi. Ea era într-un fel sub mine, eu ma chinuiam sa nu o strivesc. Până la urmă ne-am ridicat. M-am pus eu primul. Ea s-a pus peste mine. Stateam cam incomod aşa că am lăsat-o pe ea la perete si m-am pus eu la margine. Am stat pe o parte. Ea s-a întors cu faţa la perete. Eu o iau in braţe.

Marinette pov:
Adorm liniştită si simţindu-mă in siguranţă.
*vis*
Eram pe munte. Apare un lup. Eram cu Adrien. Îmi era foarte frică. Nu aveam cercei si nici el nu avea inelul.
,,-Te voi proteja mereu!'' mi-a spus. Lupul se apropie de mine. Adrien i-a dat una in bot si a plecat schelălăind.

Dimineaţa,
In următorul capitol. Capitol de 500 cuv. Îmi cer scuze ca e scurt. Sa nu vă supăraţi dacă o sa fie 2-3-4 zile fără sa postez, dar nu am timp. In plus sunt la olimpiada de MATE
😭😔😭😭😞😞😞😓😢😢😢😢😢😢😢😖😤😲😵😲😲
Eu+Mate=😈😢