27. Prea complicat de inteles

395 22 10
                                    

Adrien pov:
Camera era.... Albă. Patul era gri. Plapuma albă. Totul alb si fără viaţă. Aveam încă trei paturi in cameră. De fapt erau 2. Doar ca una. Adica o camera mare împărțită in două.
Aveam pe un pat scris numele. Numele de familie. Nu scria,, Adrien''. Scria ,,Agreste''. Am oftat si mi-am pus bagajele pe pat. Ma uitam prin cameră. Era foarte mare. Si pun pariu ca dacă zic ceva se va auzi cu ecou. (Mare gen 2×camera lui, adică o camera din acea mare cameră era gen o camera de-a lui, aţi înţeles ceva?😂😂). Au venit două fete. M-am uitat chioruş la ele. Adică e camera mea. Si a altor băieţi.
??: Ce te uiţi aşa?
Spune o fată cu par şaten si ochi verzi(super dotată)
??: Stella, fi prietenoasă!
Spune o fată roşcată cu ochi verzi. Bruneta a plecat in a doua camera.
Roşcata îmi intinde mâna şi îmi spune:
S: Hei, eu sunt Sara, Sara Kumblet!
A: Sara Kumblet? Cântăreaţa?
S: Da*cântând*
A: Wow, ai o voce frumoasă!
S: Mersi, îngâmfata aia cu păr şaten e  Arianna Gelmini!
A: Actriţa aia faimoasă din Italia?
S: Dap!
A: Apropo, eu sunt...
S: Adrien Agreste*mă întrerupe*. Da ştiu!
A: Bine! Sper să fim prieteni!
S: Si eu! Dar, te rog, sa nu te dai la mine! M-am saturat de astfel de băieţi!
A: Nu-ţi fă griji, Sara, am iubită.
S: Super, cum o cheamă?
A: Marinette... Princess... My Lady... O iubesc la nebunie pe acea fata...
S: Fain.
A: Acel păr negru ca noaptea... Acei ochi azurii in care se citeşte viaţa si care sunt foarte strălucitori... Acele mâini  firave... Atunci când ma atinge... Imi sare inima din piept... Acele buze micuţe si catifelate... *spun eu visător*
(Hei, scz dacă nu ,,mi-am" exprimat,, sentimentele'' faţă de Mari, atât de bine, dar sa ştiţi ca e cam ciudat,o iubesc pe Mari,dar nu în felul ăla)
S: Ho Romeo! Spune-i ei asta!
A: Ehh... Nu-i pot spune când sunt norm... Adică când sunt aici. *agitat* Hehe...
S: Ea e din Paris?
A: Oui.
S: Si eu tot acolo m-am născut. De aceea ştiu sa vorbesc franceza acasă, sti, nu că as fi luat ore de franceză.
Îmi bâzâie telefonul. Răpund. Era Mari.

*Convorbire telefonică*
A: Hei Mari, ce faci?
M: Salut, eu... M-am dus la magazin. Mi-a îmbunătăţit garderoba. (Cea auzit Adrien: Bla bla bla magazin bla bla bla garderobă)
A: Ok! Hei, la voi ce oră e?
M: Păi e luni, ora 17.
A: A... La noi e ora 12 după amiază. (Sa zicem)
M: Wow... Cinci ore diferenţă.
(Se aude uşa)
A: Ăă... Mari eu trebuie sa inchid, vb mai târziu! Paaa! Te iubesc!
M: Si eu! Paaa!

Marinette pov:
După ore am mers la magazin. M-am săturat de aceste haine roz... Le-am luat si pe fete cu mine(Alya, Chloe, Zoe).
Z: Si... Mari... Ce vrei să-ţi iei?
M: Nu ştiu! Numai negru sa fie!
C: Bine!
Toate s-au împrăştiat într-un magazin. Între timp eu am vorbit cu Adrien.  Mi-au adus o mie de haine (metaforic vorbind). Am probat si am ales ce mi-a plăcut. Dar an ales haine mai ieftine. Pentru că n-am foarte mulţi bani. Când m-am dus la casă. Cu două bluze negre, o pereche de blugi negri, si nişte pantofi negri. Mi-am deschis portofelul. De plătit aveam doar 50€ dar m-am speriat ce am găsit in portofel. 500€. Wtf de unde? Am plătit hainele si am văzut un bileţel.
,,I-aţi ce vrei prințesă! Banii aceştia sunt pentru tine,dacă tot nu pot fu eu lângă tine, nacatmai ai unii si in jurnal! 
                         Iubitul tău,
                               Adrien"
Awww! Ce cute din partea lui! Dar nu trebuia sa strice banii aceia pe mine. O să-l sun. Stai, dacă are treabă. Ehh... Oricum o să-i trimit un mesaj.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Indragostita de un motan Vol IIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum