The Reason || jjk + kth (Traducere)

♡doi♡

“Te plac mai mult pe zi ce trece...
Îți mulțumesc pentru că m-ai lăsat să fiu prietenul tău♡
Sunt foarte fericit”

- AK -

“God! Cine e persoana asta???” murmură Taehyung. Tot ce-și amintea era că nu avuse niciodată o iubită cu porecla AK.

“Ce s-a întâmplat Tae? Ce a scris acea persoană??” Jungkook luă notița roz și o citi.
“E foarte dulce...cred că persoana asta chiar te place!” spuse Jungkook.

“Ce-o fi, dar hei! Mi-ai promis! Dă-mi tema ta la mate, o voi copia.” Jungkook oftă, apoi îi dădu tema lui Taehyung.

După asta, Taehyung se puse jos repede la masa sa. Citi numele lui Jungkook de pe caiet.

Se opri dintr-o dată din a mai scrie. Studie scrisul lui Jungkook. Părea familiar. Scoase afară notița roz și o compară cu scrisul lui Jungkook.

“Chiar e el...?”

～♡～

“Sunt chiar nerușinați.” glumi Taehyung.

“Ce vrei să spui?” întrebă Jungkook. Se întoarse pentru a vedea spre ce arăta Taehyung, și-i văzu pe Jimin și Yoongi, ținându-se de mână.
“Oh...sunt ei. Dar ve voiai să spui  prin ‘Nerușinați’?” întrebă din nou.

“Kookie. Sunt gay. Le-au spus la toți din școală despre relația lor. E foarte greșit.” Taehyung era deranjat. Jungkook își strânse pumnul.

“Taehyung, de ce îi judeci? Nu e nimic greșit în dragoste. Dragostea e dragoste. Nu putem schimba asta. Cred că Jimin și Yoongi sunt foarte impresionanți. Nu se dădu niciodată bătuți. Nu le pasă de oamenii care-și bat joc de ei, își mețin mereu dragostea.”
Taehyung deveni confuz după ce auzii cuvintele lui Jungkook.

“De ce îi aperi? Nu înțeleg ce gândești Jungkook...” Taehyung oftă.

“N-Nu! Nu-i apăr! E-Eu doar...” Jungkook își mușcă buza.

“Nimic, doar uită asta...” Jungkook plecă spre clasă.

“Hei, Jungkook! Unde mergi??” Taehyung îl urmă după el.

“În clasă, am uitat să-mi iau pastilele.”

“Pastile?”

“Nu te îngrijora, sunt vitamine.” Jungkook zâmbi. Fața lui părea îngrijorată după ce Taehyung întrebă asta.

～♡～

Clopoțelul școlii sună, indicând că era timpul pentru a merge acasă. Taehyung se apropie de Jungkook care-și punea cărțile în rucsac.
“Kookie, îmi pare rău, am ceva de făcut acasă...e bine dacă mergi acasă singur?”

Jungkook privi în sus la el.
“Da, e în regulă.”

“Bine! Ne vedem mâine!” Taehyung fugii din clasă.

După ce așteptă câteva minute, Jungkook era singura persoană din clasă. Oftă, apoi ieșii din clasă. Își opri pașii în fața unui dulăpior. Se uită prin împrejurimi, asigurându-se că nu-l vede nimeni. Își deschise rucsacul, și scoase o notiță roz și un trandafir. Le puse în dulăpiorul lui Taehyung.

“Deci, în tot acest timp, AK erai tu?”

Inima lui Jungkook se opri din a mai bate când auzii vocea unei persoane. Se întoarse pentru a vedea persoana.

“Taehyung...?”

Taehyung se uită adânc în ochii lui Jungkook. Luă notița din dulăpiorul său și o citi.

“Nu-mi pot explica sentimentele pentru tine...
Doar te iubesc cu adevărat...

Te iubesc foarte mult, Taehyung...”

- AK -

“Poți să-mi explici chestia asta?” Taehyung se uită urât.

“Îmi pare rău...” Jungkook era chiar foarte speriat să-i vadă fața lui Taehyung.

“Știi ceva, ești dezgustător.” spuse Taehyung răutăcios.

“Dar chiar te plac-” cuvintele lui Jungkook se opriră. Inima lui se frânse, văzându-l pe Taehyung rupând notița, aruncând-o împreună cu trandafirul.

“Iubirea ta e dezgustătoare. Ar trebui aruncată. Am crezut că ești cel mai bun prieten al meu! Nici să nu m-ai îndrăznești să-mi spui numele. Nu vreau ca numele meu să fie spus de o persoană ca tine.”

Taehyung îl părăsi pe Jungkook care era încă înghețat. Jungkook plânse foarte tare după ce văzu ce făcuse Taehyung.