The Reason || jjk + kth (Traducere)

♡șase♡

Taehyung mergea spre clasa sa, dar cum ajunse, văzu că banca sa era înconjurată de colegii săi.

“Hei! Plecați de la masa mea! Repede!” țipă la ei.

Toți studenții se întoarseră pentru a-l vedea.
“În sfârșit, ești aici! Hei, ar trebui să vezi asta! Studentul ăla gay ți-a pus o scrisoare și un trandafir pe banca ta!” țipă un student.

“Dar te rog, stai departe de masa mea! Am să văd eu.” Taehyung îi atenționă încă o dată.

Toți studenții plecară de la banca lui, așezându-se la locul lor.

Taehyung se așeză, luând trandafirul și deschise scrisoarea.

“Hei,

Îmi e dor să-ți spun numele...
Obișnuiam să mergem împreună la școală, tu obișnuiai să râzi împreună cu mine, îți împrumutam tema și te salva...
Îmi e dor de tine așa de mult.

Dar,
Știu că niciodată nu-ți voi lipsi...
Știu asta, și e doar vina mea...
Dacă nu-ți spuneam cine sunt eu cu adevărat...poate puteam fi încă împreună.
Și nu trebuia să fiu rănit ca acum.

Urăsc să trăiesc în minciuni, deci de aceea ți-am spus cine sunt cu adevărat.
Nu regret că ți-am spus asta, dar ce regret cel mai mult este...
Sfârșitul prieteniei noastre...
Chiar vreau să fiu cu tine până la sfârșitul timpului meu...

Taehyung,
Mă vei ierta pentru că nu am putut fi un prieten bun pentru tine...?
Mă vei ierta pentru că ți-am deranjat viața?

Dar nu mă voi ierta pentru că-mi iubesc propriul meu cel mai bun prieten...am ruinat totul.
Dar nu simt nimic rău în iubirea mea. Trebuie să știi asta...iubirea e iubire, e sinceră și pură.

Tu ești motivul pentru care respir...
Datorită ție, inima mea poate bate...

Mulțumesc că-mi citești scrisoarea...
Mulțumesc pentru că ai venit în viața mea și ai devenit cel mai bun prieten al meu...
După asta, nu-ți voi mai deranja viața din nou...

Adio,

Îmi cer iertatre pentru tot”

-Jungkook

Taehyung era foarte confuz. Trebuia să fie fericit pentru că Jungkook îl lăsă în final, și nu-i mai dădea scrisorele și trandafiri.

Dar de ce?

De ce plângea?

De ce îl durea inima?

～♡～

Taehyung părăsi repede clasa, când profesoara intră înăuntru. Continuă să fugă, nepăsându-i că profesoara îi striga numele. Voia să-l găsească.

Jungkook, persoana căreia voia să-i spună că-i pare rău. Taehyung realiză că Jungkook trebuia să fie foarte rănit din cauza lui.

Trecuseră 15 minute de când Taehyung îl căuta prin școală. Ultima oară când îl văzu pe Jungkook era aproape de dulăpiorul său, așa că se duse acolo, în caz că Jungkook ar fi fost încă acolo.

“Unde e...?” se întrebă Taehyung. Își urmă instinctele. Se duse spre toaletă.

Acolo, îl văzu pe Jungkook întins pe jos, parcă fără viață, având sânge pe uniformă, cu pastile aruncate pe jos în jurul său.

“Jungkook!” Taehyung se panică. Încercă să-l trezească pe Jungkook.

Continuă să-i strige numele lui Jungkook, dar tot nu primi un răspuns...
“Jungkook...te rog, trezește-te...!”