Străin în lumea mea...

Adi: colega mea

Anne's Pov

   Am rugat asistentele sa o puna pe Mary in salon cu o fata, ca sa aiba cu cine vorbi. Da, intr-adevar, Mary nu era cea mai comunicativa persoana, dar singuratatea nu era cel mai bun lucru pentru ea acum.

Mary's Pov

  Am simtit cateva maini explorandu-mi corpul amortit. Am ridicat usor capul, cu ochii inchisi. Am vazut doua femei cu bonete pe cap care ma legau cu niste curele de pat. Am crezut ca sunt in sala de operatie. Erau cu spatele. Nu au vazut ca m-am ridicat. Am scos un scancet destul de puternic, incercand sa le atrag atentia. S-au intors afisand un zambet cald.

Domnisora Mary, imediat va chemam prietena!

Poftim? Domnisoara? Poate sa imi spuna cineva unde ma aflu?

Spitalul Santa Maria...ati fost mutata in spitalul nostru acum 2 ore. Pot sa ies?

Da...si nu, nu o chemati pe Anne, nici pe MArc. Nu am nevoie, vreau sa stau singura.

       Desi eram imobilizata, am putut sa intind mana pe noptiera, unde se afla o brosura despre acest spital, Santa Maria. Era un sanatoriu, dintr-o padure din Anglia, pentru bolide tot felu si pentru nebuni. Eram dezamagita. Pe mine nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa fiu aici, daca imi place...prieteni adevarati. Prieteni?! Camarazi, cunostiinte. Nu prea pot sa il numesc pe Marc prieten dupa tot ce am indurat, dupa tot ce s-a intamplat.

  Anne's Pov

             Infirmierele m-au tras intr-o parte si mi-au spus ca Mary e cam nervoasa si ca vrea sa stea singura. Dar s-a trezit si e bine. Acest lucru m-a facut sa zambesc involuntar, spre surprinderea lui Marc. A venit la mine si m-a intrebat care sunt noutatile. Acum mai este o problema. Trebuie sa ii aduca o colega de camera. Vom face cunostiinta cu ea in aproximativ 30 de minute.

Mary's Pov

   In timp ce incercam sa dorm in salonul meu si-au facut aparitria niste asistenti care au adus un pat langa mine. Perfect! Un coleg enervant de camera, unul pe care nu o sa il suport niciodata. Am vazut o targa intrand pe usa, si o coada de fata atarnand. era un par negru, ingrijit. Restul era acoperit de un cearceaf alb, imaculat.

    Nu am mai putut adormi. Langa mine era viitoarea mea colega de camera, care nici nu se obosea sa se trezeasca. Ce tot zic eu aici? Nici nu trebuie. e 3 dimineata, lumea normala doarme la ora asta si eu? Eu nu fac nimic.

       Dimineata a venit si colegul misterios a inceput sa se miste...era adormita (da, adormita; era fata). Si-a intors fata spre mine si a amutit de uimire. Era Adi, fosta mea colega de clasa.

Adi?am intrebat eu, o lacrima scurgandu-mi-se pe obrazul meu palid.

Da...Mary? Mi-a fost atat de dor de tine! Cine credea ca ne vom intalni aici, intr-un spital? Se pare ca vom fi colege.