Străin în lumea mea...

A câştigat?

  Mary's Pov

   Am plans...toata noptea am plans. Nu ca m-am facut de ras, ci ca el nu simte nimic pentru mine....nimic.

    E ca o stana de piatra. Ceva rece dur, cu doua fete. Poate ca eu am avut prea multe pretentii...poate ca am gresit...poate? Sigur. Cum o sa ma priveasca el? Poate Lux avea dreptate...pana la urma eu nu prea o cunosc atat de bine; pe el deloc...cred ca ea a castigat acest razboi. Ma simt rau, chiar groaznic. Am partucipat la un razboi...dar nu pentru omenire...pentru mine. Am supus fiinta umana unui pariu. Bici nu stiu daca mai gandeam...eram oare eu?

       Am plecat la scoala, de data asta ajungand mai tarziu...nu aveam niciun motiv sa fiu fericita, sa zambesc. Eram eu de dinainte. Cand l-am vazut pe Marc o lacrima s-a prelins pe obrazul meu rece. Am sters-o repede...nu, nu acum, nu aici. S-a apropiat de mine si a inceput sa vorbeasca. Imi punea intrebari...nu eram atenta. Raspundeam numai cu da sau nu. Nu cred ca aveam vreo logica....dar nu cred ca era important. Se uita ciudat la mine. Eram ca o fiinta neinsemnata...invizibila...ma uitam prin el. Starea me se agravase ...acum cateva zile radiam de bucurie....acum sunt eu, obisnuita Mary.

      A parasit conversatia...se astepta sa ma impun...nu. Cu ce rost? Am vazut-o pe Lux indreptandu-se spre el. A vorbit cu el. Cu coltul ochiului ma privea. Avea un zambet in coltul gurii....la sfarsit l-a luat in brate si la sarutat pe obraz.  ...ce? Pe ea nu a refuzat-o...parea ca ii place. Frumos! Imi urasc viata...se pare ca pierd, ea a castigat. E printesa din castelul sau...