Ce mai faci?
Mă privești ca pe-un câine
de colț de stradă,
ca pe-un cerșetor
de parcă n-am vorbit
n-am râs,
n-am plâns de-atâtea ori!...
Unde-i chipul tău?
L-ai dat pe-o piatră aspră și rece,
glasul pe-un glass-papier
și vorba pe tăceri...
Parcă ți-ai pus o mască
și-ai uitat s-o dai jos
de s-a făcut una cu tine
până te-a schimbat de tot...
Parcă nici nu mă vezi,
nici nu m-auzi,
nici nu m-asculți...
Te uiți ca prin vitrină
făcând semne gărzilor tale
să mă ia de lângă tine...
