Războiul Sentimentelor

Capitolul 1.

         *Din perspectiva Lizei*

   — Dragi elevi, studenți sau cum vreți voi să vă numiți. Cred că nu mai e nevoie sa vă repet ca în fiecare an, învățați! E un an greu, vin examenele, și știți bine!
   Cuvintele acestea, pe care le auzim mereu, de la fiecare profesor, la fiecare materie, în fiecare zi...
   Știm deja; ni se vinde aceeași placă, de parcă o să schimbați ceva, cei care vor să învețe, învață, cei care vor să copieze, copiază.
   Sunt Liza. Am douăzeci de ani, deși sunt foarte populară, am mulți prieteni, dar niciodată un iubit.     Niciodată n-am simțit ceva special pentru nimeni, și nici nu cred că o să simt, școala și prietenii sunt mult mai importanți.
   Sunt la facultatea FSPAC din Cluj, iar cele mai bune prietene ale mele sunt Becca și Simi care da, stau în banca din fața mea și sunt și ele plictisite de cuvintele profesorului nostru de literatură, are noroc că arată bine, din păcate dă mult din gură.
   Am simțit telefonul vibrându-mi în buzunar, așa că l-am scos plictisită și am privit ecranul care acum se aprinsese.
   Aveam un mesaj, era de la Annelisa, sora mea mai mică.
" Mama a spus să te întorci cum termini cursurile. Cică e urgent."
   Am dat să-i tastez înapoi, dar corbu' își întoarse toată atenția înspre mine.
   — Domnișoară Liza, aveți să ne spuneți ceva? întrebă el apropiindu-se de mine, trecând pe lângă Becca și Simi.
  — Cred că lecția mea nu e atât de interesantă pe cât pare, sau deja o știți la perfecție? continuă el. Cred că voi nu luați în serios ceea ce v-am spus mai devreme. Examenele vin mai repede decât credeți, iar voi ce faceți? Nimic! Stați ca don'șoara de aici și vorbiți prin SMS-uri când ar trebui să învățați.
   Își întoarse atenția către clasă. Toți erau tăcuți.
  Chiar dacă profesorul era unul tânăr, era destul de exigent. Pot spune cel mai exigent.
  Ultima oară trecuse ca vântul, iar acum mă aflam în drum spre casă.
   — Deci, planul nostru de a ieși azi, s-a spulberat.
   Becca vorbise.
   Ne aflam amândouă în drum spre casă. Avem casele una lângă alta. Ne cunoaștem încă de la șase ani, de când eu împreună cu familia mea ne-am mutat în Cluj din București.
   La început a fost totul atât de greu, dar uite c-am depășit totul și nu aş schimba nimic.
   — Îmi pare rău, Becc. Promit că ieșim weekend- ul viitor.
   Ea îmi zâmbise.
   — E OK. Acum du-te! Mama ta sigur te așteaptă.
   I-am înapoiat zâmbetul, după am prins-o într-o îmbrățișare strânsă. Mă bucur că am o prietenă ca ea.
   — Pa Beec! Am salutat-o și am plecat către ușă, ușor nervoasă.
   Oare ce putea să fie atât de urgent?
Știa că aveam planuri pentru diseară cu prietenele mele.
   Intru pe ușă, iar în fața mea e mama, îmbrăcată elegant cu un plic în mână.
   Femeia asta e atât de elegantă.
Mereu e îmbrăcată frumos, iar parul ei e aranjat atât de minunat... E oarecum perfectă.
   Eu nu prea îi semăn; ea pune mult accent pe hainele ei, pe când eu nu.
   — N-am avut răbdare și am deschis plicul. Felicitări ! Mergi mai departe la concursul de arte ! O să mergi în București !
   În momentul în care îmi vorbi, sincer nu am înțeles nimic.
   M-am apropiat de ea, tatăl meu împreună cu Annelisa ieșind din bucătărie, sora mea ținând în mâini un pahar de apă, de care în momentul de față aș avea mare nevoie.
   — Ce? Ce tot vorbești acolo mamă? 
   Încep să râd, ei privindu-mă serioși.
   I-am analizat pe toți cei din casă, aveau privirile ațintite înspre mine.
  — Faceți mișto de mine? am întrebat eu serioasă, dar încă cu un zâmbet tâmp pe față.
  — Nu, draga mea ! Ți-am spus c-o să reușești?  vorbi mama.
  Are zâmbetul acela de mamă mândră și iubitoare.
  — Felicitări scump-o! tata îmi vorbi.
  Se apropie de mine și mă luă în brațe.
  — Felicitări! Țipă Annelisa.
  Mă luară toți în brațe, dar eu eram încremenită în locul meu.
  — Glumiți? am întrebat din nou, acum cu lacrimi în ochi.
  Încă nu am înțeles gravitatea situației.
  — Nu! zâmbi mama. Chiar nu mințim! Ai aici plicul.
  Îl flutură în fața mea.
  L-am luat automat din mâinile ei albe  și am citit cu voce tare:
  " Ați fost selectată  pentru concursul de arte, desfășurat în data de 17 octombrie — 3 martie 2017. Expoziția v-a avea loc la București, pe data de 5 martie 2017. Vă așteptăm! Echipa
Life through art..."
  Pentru câteva secunde, mi-am ținut respirația, iar inima îmi bubuia puternic în piept.
  Visul meu încă din copilărie se împlinise. Desenul meu v-a fi expus într-o galerie de artă!
_________________
E prima oară când fac o colaborare cu o persoană  pe care o cunosc și pe care o ador.
Sperăm că v-a plăcut primul capitol.
~Dariutzuu~ & *Cătălina*

#CELEMAITRĂZNITEPERSOANEDEPEPĂMÂNT