Trauma | KNK

04

Heejun simți ceva greu deasupra stomacului său, așa că buimac, abia trezit din somn, se uita în jurul său. Tresării speriat din pat, trezind toată turma de băieții împrăștiați în patul său.

Băieții începură a se văita, în special Seungjun, care fusese deasupra lui Heejun, aterizase fix pe podea atunci când blondul fugii.

"Îmi pare rău!", spuse scurt Heejun privirea lui alergând prin încăpere de parcă și-ar fi mărturisit sentimentele în fața fetei pe care o place.

"Firar, asta a durut ",protestă Seungjun ridicându-se pe pat în timp ce strâmbă din nas de durere.

"Ce s-a întâmplat? De ce ai tresărit în felul asta ?" , întrebă Jihun, căruia nu îi păsa că tocmai primise un cot în gură din partea blondului.

Cu toții se uitau la el, așteptau și ei să înțeleagă dacă băiatul pățise ceva sau doar se gândise să îi trezească într-un mod mai special.

" Doar...", începuse, dar nu putu' continua, încă se simțea jenat și inconfortabil cu atâtea persoane ce respirau la doi pași de el." Mi-e greu...", capătă din nou glas dar destul de slab, că  băieții deși erau destul de aproape de el abia reușiră să înțeleagă."..să stau cu voi. Nu sunt obișnuit să fie atât de multe persoane lângă mine", spuse în sfârșit ceea ce gândea.

Își plecă capul rușinat de el, de neputința sa. Nu trecu' mult că auzi în jurul său chicote, iar atunci când se uita în sus îi văzu' pe băieți venind către el.

"Nu-i nimic", îi zâmbi Jihun punându-i mâna pe umeri. "De acum vom fi alături de tine și încetul cu încetul prezența noastră nu îți va mai fi străină", îl alintă pe Heejun, care doar îi zâmbi.

"Noi suntem aici pentru tine ", îi spuse Seungjun, aruncând o scurta privire spre ramele foto. " Trebuie să ne ținem promisiunea", continuă întorcându-se către privirea mult mai calma a lui Heejun.

*

"Nu te mai uita la mâncare, nu am otrăvit-o", îi spuse râzând Youjin lui Heejun.

Blondul tresari scăpând bețișoarele, din cauza mâinii lui Seungjun care fusese atât de rece pe gâtul său. Se uita către el, apoi la bețișoarele sale infectate.

" Am să îți aduc eu altele ", îi zise Seungjun dându-și seama că din vina sa băiatul își pierduse bețișoarele și probabil și pofta de mâncare.

"Habar nu ai unde sunt", râse Heejun ridicându-se el. "Rămâi aici și mănâncă, ai nevoie de energie pentru spectacol ", spuse băiatul atât de cursiv, fără să se bâlbâie, că îi lasă mască pe toți de la masă.

Ușor, ușor, deși îi era greu, Heejun se chinuia să se acomodeze cu ei. Încercă să își imagineze că băieții i-au fost acolo de la început și de fapt așa și fusese. Întotdeauna ei au fost acolo, în spatele lui și a lui Inseong, însă Heejun fusese prea protectiv cu el însuși, încât nu observase că ei întotdeauna l-au ajutat și susținut.

"Spectacolul este mâine", spuse Jihun așezându-se la masă după ce îl ajutase pe Youjin să strângă și să spele vasele.

" Trebuie să ne antrenăm..." se zmioarcăi Seungjun care fusese întotdeauna cel mai leneș dintre toți.

Cu toții începură a râde, chiar și Heejun, care începuse să înțeleagă ce este aceea familie. Exact cum spusese și Jihun, începuse să se acomodeze ușor, ușor cu prezența celor 3 băieții.

**

Heejun trase cu două degete de bucata de material vișinie. Privi în zare întâlnim o mare de perechi ochii, care atunci când îl observară începură ai aclama numele. Se ascunse din nou după cortină simțind cum inima sa bate mult mai repede decât de obicei. Se consolă însă spunând că e din cauza emoțiilor, pentru că nu mai urcase de mult pe scenă și spera din răsputeri că astăzi nu va avea vreun atac.