Greșeli Iremediabile

Partea II: Acceptare

                                 ~*~
Perspectiva lui Helen

Cu oricât antrenament aș fi făcut, picioarele încă mă dor de la sesiunea de shopping pe care am facut-o cu Anna în weekend. Totul a degenerat atât de mult încât simțeam cum toată energia din mine dispărea treptat, iar a ei creștea înzecit. Niciodată nu am văzut-o atât de ageră la antrenamente, dar cumpărăturile o transformă într-un mic roboțel ambulant. Râd ca pentru mine, căci probabil mi-aș lua o bătaie dacă Anna ar ști apelativele pe care i le atribui.

Ca de obicei instructajul de bază este condus de Harry, dar de data aceasta este ceva schimbat. Ambientul e altfel, se simte diferit, eu mă simt mai liberă, iar de jur împrejur se află și alți elevi gradați, probabil colegi cu Harry, care până acum nu erau. Pe tot parcursul antrenamentului, nu mi-a aruncat nicio privire sau vreo replică supărătoare, ci doar ne îndruma. E puțin ciudat să îl văd abătut și fără figura sa dominantă. Îmi aduce vag aminte de Harry din copilărie, acel Harry cu care obișnuiam să fac o mulțime de năzbâtii.

Flashback

- Ascunde-te aici, repede! Vocea mea murmurată are o tentă alertă și panicată, dar mă destind imediat ce îl simt pe Harry în siguranță lângă mine.

- Era să fim descoperiți, Helen. Se plânge, dar amuzamentul care îi domină chipul și glasul e remarcabil. Amândoi bufnim la unison într-un mic chicot, dar ne oprim când alți pași se aud de-a lungul coridorului.

- Dar nu am fost, îi fac scurt cu ochiul și aproape îl sufoc în îmbrățișarea mult prea extaziată.

- Nu încă, remarcă el cu o față grijulie și mustrătoare în același timp. Îmi dau ochii peste cap teatral și las buna dispoziție să mă posede în continuare.

- Promiți că vom rămâne prieteni de năzbâtii pe viață și pe moarte? Degetul meu mic se ridică în aer și îl îndrept riguros mai aproape de fața lui Harry.

- Promit! Deși nesigur de toate acțiunile mele, mica senzație oferită de riscul de a fi prinși, îi surâde și lui. Astfel, degetul său mic îl prinde pe al meu într-o legătură strânsă și eternă.

End of flashback  

Mica amintire ce îmi străbate mintea e atât de încărcată de emoții încât mă face să clachez în ceea ce am de făcut. Mă remediez imediat și termin circuitul abia trăgându-mi suflul.
Ne aliniem toți și așteptăm mesajul lui Harry.

- V-ați descurcat bine, vocea gravă se aude cu ecou, iar fața îi e rigidă. Vă anunț că de azi înainte atât eu cât și câțiva colegi de ai mei o să vă supraveghem la antrenamente, atât. Rupeți rândurile!

Ne conformăm întocmai și părăsim zona în liniște. Anna și Nick au luat-o înainte ca să mai aibă parte de câteva minute în plus, așa cum a specificat colega mea. Relația lor avansează, iar eu sunt din ce în ce mai fericită pentru ei.

- Helen... Un glas slab, dar profund mă strigă și deși știu cine e, nu vreau să mă întorc. Sentimentul de deja vu mă lovește și știu că dacă mă întorc voi avea parte de aceeași remarcă ca și acum o săptămână. Măcar de data această m-a strigat Helen. Continui să merg, nebăgând în seamă strigătele lui.

- Poți, te rog, să te oprești? Mă prinde din urmă, mâna înfășurându-i-se în jurul încheieturii mele, iar vocea îi e mai aspră decât la început.

- Aș putea, dacă nu aș ști ce vrei să îmi spui. Îl ironizez la maxim pentru că știu că îl va deranja și deși risc să intru în încurcătură pentru comportament neadecvat, merg mai departe.