Love Me

Capitolul 1

Ea era diferita. Părea că nici nu atingea pe jos când pășea. Ochi ei erau atenți, era dulce dar reușea să te îndepărteze cu o privire.
Avea acel "nu știu ce", avea o lume înăuntrul său care ținea bine ascunsă, și de care el era atras. Nu știa niciodată la ce sa se aștepte, era frumoasă, dar nu frumoasă de expoziție, frumoasă ca sa o iubească, ca să râdă împreună ca doi copii. Era mică și zâmbetul ei exagerat nu reușea să acopere durerea din ochii ei... Și el pierdunduse în ochii aceia nu ar fi putut face nimic decât să plece și să-și blesteme sufletul pentru toate restul zilelor vieți lui sau să se îndrăgostească definitiv.

Ethan's Pov
Îmi plăcea să o privesc mergând la școală. În fiecare dimineață la 7:40 ea ieșea din casă și eu eram mereu acolo pregătit așteptând să apară.
Nu ne-am vorbit niciodată foarte mult, chiar dacă destinul a ales-o pe ea de 18 ani ca vecina mea. De fiecare data ce aveam ocazia să-i vorbesc ea evita contactul visiv, la fel ca un copil care vine certat de părinti și evită să-i privească ca să nu plângă.
Micuța aia provoca în mine o sensibilitate, un instinct să o protejez, părea așa de mica și când o imbratisă-i îți era frica să nu dispară, părea așa de fragilă și pură.
În ultimul an de liceu Evie încetul cu încetul a fost înlocuită cu Samantha Grey, căpitanul cheerleadelelor și eu fiind căpitanul echipei de basket mi-a ajutat popularitatea sa crească. Cu toate astea am cam terminat-o cu trezirea de dimineață și așteptarea micuței, pur și simplu a terminat sa ma intereseze...sau am terminat să caut atențiile ei. Nu era tocilara de turn dar nici una dintre cele mai populare sau cunoscute din școală. Evita să fie în centrul atenției. In fiecare vineri fugea de la ora de educație fizică pe acoperișul școli, pur și simplu sta acolo jos cu căștile și se gândea, la ce nu știu. De multe ori mi se întâmplă să rămân blocat cu privirea pe ea ca un idiot, între timp ce ea era în liniște și privea afara pe fereastră, înconjurată de acel "nu știu ce" de special. Părul ei lung și blond și pielea ei deschisă, dar nu albul acela cadaveric, ci un roz perlă care o făcea să pară o păpușă de aia perfectă din porțelană. Din alea care stau acolo și te privesc cu ochi lor asa de imenși, ochi ei aveau puterea de a mă face să înnebunesc. Nu mă atingeau și nici nu mă simțeau dar când mă priveau chiar dacă pentru câteva instante și din greșeală inima mea începea să bată așa de tare că îmi dădea impresia că ar fi explodat dintr-o clipă la alta.
Buzele mele se îndoiau într-un zâmbet și corpul meu venea traversat de un fior. Când mă priveau săpau, săpau înăuntrul sufletului meu, în fiecare părticică din corpul meu. Aveam doar nemiloasa și dulcea dorință de a revedea acei ochi și să-i mai ţin încă un pic pentru mine. M-am întrebat mereu cum s-ar simți să fi înăuntrul lor. În fiecare caldă, intensă a sa privire.