Dimineata unei zile de luni, un sunet asurzitor al vocii afoane a lui Kat se auzi pe hol, venind inspre camera mea (camera ei defapt, care o imparte cu mine).
-Neata Beth, cum ai dormit?
-Mult mai bine daca nu m-ai fi trezit ! spun somnoroasa aruncand o perna spre ea.
-Haide somnoroaso, e luni, si e ora 7:47.
-Cee?? Peste 13 minute incepe liceul! Dece nu mi-a sunat ceasul?
-Ba a sunat. Daca nu, nu mas fi trezit nici eu.
-Si dece nu m-ai trezit? spun eu ridicandu-ma din pat si mergand repede la dulap sa iau ceva haine pe mine.
-Am vrut sa iti arat ca venitul acasa la orele la care vii tu are si dezavantaje.
-O mai taci !
Kat era deja imbracata si frumos aranjata cu o bluzita crem primita de la iubitul ei, Josh, o pereche de blugi stramti si cizmulite. Avea parul blond si lung impletit intr-o parte si privirea viclena a ochilor albastri care se holbau la mine, luand primul lucru ce imi venea in cale, caci in mai putin de 15 minute trebuia sa fiu prezenta la ora domnisoarei Rossiter, o femei plictisita de viata, o profesoara de chimie, care da detenti peste masura daca ai intarziat chiar si un jumatate de minut. Mi-am luat repede o pereche de blugi, o bluza alba cu un imprimeu 'I hate MONDAY' si tenesi. In fuga spre iesirea din casa am apucat sa iau o bucatica din prajitura facuta de doamna Hastings, mama lui Katty, dar mu prea mi-a tinut de foame asa ca tot drumul stomacelul meu scotea zgomote insuportabile.
Si cum prevazusem, am intarziat 2 minute si ceva, iar domnisoara R, normal ca a profitat de aceasta, si drept pedeapsa, dupa terminarea cursurilor aveam sa ma duc in bucataria scolii sa ajut bucataresele la spalat de vase. Perfect! Deja mi-am inceput saptamana cu detentii. Kat a intarziat si ea la ora de germana a domnului Ezra, dar cu un simplu zambet a fost iertata si trimisa la loc.
Si dupa cum spuneam, iata-ma la sfarsitul orelor, indreptandu-ma spre bucataria scolii. Toti copii erau deja plecati catre casele lor, toate salile erau inchise, toate becurile stinse, chiar si in sala de mese, doar in bucatarie se vedea o lumina slaba parca neexistand nici aceea.
Cand am intrat, ma asteptam sa vad cele doua bucatarese ale scolii strigand la mine sa ma misc mai rapid, sa-mi iau plasa de par in cap si sa ma apuc de treaba. Insa am vazut un baiat. Un baiat nou, caci nu-l mai vazusem pe holurile scolii. Un baiat cu culoarea ochilor de un negru profund, atat de profund incat pentru cateva secunde am ramas nemiscata, privindu-i acei ochi stralucitori, dar dandu-mi seama ca este cam patetic, din moment ce nici nu ne cunoastem, si vazand ca el se uita la mine cu o privire de plictisit si n-avea de gand sa inceapa o discutie, am inceput eu.
-Buna eu sunt Beth.
-Buna, spuse el fara macar sa se prezinte.
-Sa inteleg ca vom spala vase impreuna azi?
-Nu te deranja, tocami am terminat.
A urmat o tacere de cateva secunde. Cursurile s-au terminat de maxim zece minute, iar el a reusit sa spele farfuriile a patru sute de copii? Era ceva ciudat in partea asta, dar m-am abtinut sa intreb, stiind ca nu ma va lamuri prea tare, si va raspunde si mai sec.
-Esti nou pe aici? nu te-am mai vazut.
-Da, m-am mutat in orasul vostru de o saptamana. Apropo sunt Kyle, a spus el, surprinzandu-ma ca a zis mai mult de 'da'.
-Incantata de cunostinta, Kyle.
-Cum spui tu..
-Deci.. Mai e nevoie de mine pe aici?
-Nu.
-Atunci voi pleca. Pa
Si m-am retras din încăpere. Parea un baiat dragut, bine aranjat, doar mai trebuia sa slefuiasca putin limbajul, care era destul de sec, dar probabil asa vorbea el, sau cel putin cu persoanele plictisitoare, ca si mine, pe care nu le cunoaste.
Cand am ajuns acasa, ca deobicei am gasit biletelul lasat de Kath pe oglinda in care scria "scuze Beth, am iesit cu Josh. Lasam pe alta data shoppingul?". Da, aproape fiecare zi e cu Josh, petrece mai mult timp cu el decat cu mine, si tind sa cred ca daca ar fi sa aleaga unul dintre noi, nu eu as fi alegerea. M-am aruncat in pat, cu castile in urechi si imi tot venea in minte acel baiat, chiar daca n-am avut o discutie prea excelenta. Dar parca simteam ca nu ne-am intalnit doar de dragul sortii, ci cu un anume motiv.
Plictisindu-ma, am ales sa ies putin din casa, sa ma duc la locul meu, parculetul izolat de la capatul orasului, caci dupa cum am mai spus, e locul unde intr-adevar sunt eu cea adevarata.
Ajungand acolo, am vazut ceva ce nu-mi venea sa cred. Kyle?! Ce facea el aici? Dintre toate locurile din oras a ales sa vina in cel mai pustiu, parasit si janic loc? Privirile ni s-au intalnit. Eu rusinoasa de felul meu, am lasat capul jos, si cu o vice subtire am zis : Hei.
