Razbunarea Vol 1 [Vino cu mine]

Capitolul 1

  Alerg speriată prin pădure, întunericul nopții nu ma ajută deloc să găsesc o cale de scăpare. Aud paşii alerți ai urmăritorului în spatele meu! Fug fără să ştiu pe unde merg, sau unde voi ajunge.

Cerul începe să îşi verse stropii pe pământ, dar nici ei nu îmi sunt de folos in a scăpa de cel care mă urmăreşte. Dacă vă întrebați de cine fug, de ce încerc să scap sau cine sunt eu, veți afla imediat.

  Simt deja oboseala care mă cuprinde, trebuie să găsesc un loc în care să mă ascund. Ajung într-un loc strâmt, aud paşii care se apropie tot mai repede, fără nicio alta cale de scăpare intru in peşteră şi alerg fără să ştiu unde trebuie să fie ieşirea...

Aud un zgomot puternic de la intrarea în peşteră, urmat de un strigăt nervos:

-Poate că ai scăpat de data asta, dar o să te găsesc, şi nu o să mai fiu drăguț cu tine!!

Eu nu spun nimic şi înaintez încet. Aproape că nu mai am baterie la telefon şi nici semnal. Mă aşez în spatele unei stânci pentru a mă odihni.

Deci de unde să încep cu ceea ce se întâmplă. Persoana care mă urmărea era un baiat, care de mult mă "monitoriza", dar eu păstrăm distanța față de el pentru că aflasem ca are o rețea de infracțiuni şi trafic în mai multe țări. Astăzi când mergeam pe drum spre casă, el a oprit maşina lângă mine şi m-a tras înăuntru. Pentru că nu avea frânghie mi-a legat mâinile cu scoci. A oprit lângă o pădure şi când s-a apropiat de mine, eu am ieşit rapid din maşina, am rupt scociul de la mâini şi am alergat până am ajuns aici. Băiatul care mă urmărea se numeşte Bill, cel puțin aşa spune el, dar nu prea cred nimic din ce zice.
    Eu sunt Maya, azi trebuia să fie o zi faină, pentru că e ziua mea de naştere...eii bine, nu a fost deloc distractiv azi, am împlinit 18 ani, iar acum nici nu ştiu cât o să mai trăiesc...pentru că sunt blocată într-o peşteră cu un psihopat pe urme şi nu am nici o idee cum pot evada...

   După ce m-am odihnit puțin, m-am ridicat pentru a cerceta locul, era foarte întunecat, lipsit de vreo rămaşită de lumină. Intru mai adânc în interiorul peșterii şi găsesc o galerie, un spațiu mare care avea în mijloc un izvor cu apare rece si bună de băut. Locul era luminat de particule de pietre care străluceau. Iar din tavan mai veneau vreo cateva raze de soare. Nu se auzea niciun zgomot, totul era linistit, dar tăcerea se rupe când dintr-un colț se aude un fâşâit puternic. Ma ascund in spatele unei stânci, iar din dreapta incaperii, vin doi bărbați înalți care se indreapta spre izvor. De spaimă mi-am scapat telefonul, iar zgomotul produs i-a făcut pe cei doi sa vina spre mine.

-Cine esti tu? Si ce caută o fata aici intr-un loc atat de izolat?!

-Incerc sa ma ascund de cineva? Dar voi cine sunteti?!

Cei doi se uita unul la altul parcă întelegându-se din priviri:

-Tu erai cea care fugea de Bill?!

-Da, dar voi de unde îl ştiți?

-Noi îl căutam de mult timp şi încercam să îl urmărim şi să aflăm ce vrea să facă cu toate persoanele pe care le prinde! Am uitat să ne prezentăm...eu sunt Jhon, iar el e Jack.

-Eu sunt Maya! Dar de ce îl urmăreați voi?

-E mai complicat! Nu putem să divulgăm tot.

-Nu mai vreau minciuni, bine!! M-am săturat de toate astea, azi trebuia să fie o zi fericită, dar nu, eu trebuie să fiu urmărită de un retardat, iar acum vorbesc cu două persoane ciudate! Vreau acasă la familia mea! Puteți măcar să mă ajutați să ies de aici?

-Imi pare rau sa te anunțam... spune Jhon înghițind în sec, dar familia ta a murit...

Se lasă un moment de liniste...iar eu mă sprijin de perete si incep sa plang...aproape că nu puteam să conştientizez ce mi s-a spus, simțeam furie, teamă şi durere, pe dinăuntru mă simțeam moartă, lacrimile curg tot mai multe...

-Ne pare rău că a trebuit să afli asta de la noi, dar în timp ce tu fugeai de Bill, oamenii lui au mers acasă la familia ta şi.....

-De ce mi se întampla toate astea, in sfarşit am împlinit 18 ani, eram gata să plec la facultate, părinții mei erau alaturi de mine...iar acum am ramas pe drumuri, nu mai am nimic!!strig eu, izbucnind mai tare în plâns. Iar acum stau intr-o pesteră cu doi ciudați care nici măcar nu ştiu ce naiba caută aici!!

-Ti-am spus că nu putem să spunem de ce suntem aici!spune Jack.

-Puteți să îmi spuneți apoi să mă omorâți, oricum nu mai am nimic de pierdut, doar viața, aşa că.
-Putem să îți spunem, dar ori te omorâm ori te luăm cu noi.

-Şi ce să fac cu voi, mă țineți sclavă sau?!

-Nu, ne refeream că poți să vii să te antrenezi pentru spionaj!spune Jhon.

-Deci voi sunteți spioni?! Serios, de unde vreți să o cred şi pe asta?

-Probabil nu o să crezi, dar altfel ce făceam noi aici şi de ce am monitoriza pe cineva care ucide?!

-Totuşi abia v-am cunoscut, nu pot să am încredere în voi! Dar în acelaşi timp se pare că nu mai am nimic de pierdut. Aşa că accept!

-Bun! Acum hai să ieşim de aici avem un drum lung de parcurs!

......................................................

Sper sa va placa acest inceput al cartii si sa o votați!❤