Jurnalul unei fete Moarte

✏ Capitolul 27 - Școala de corecție

Spor la citit

Dupa mult timp în care s-au chinuit sa scoată "adevărul" de la mine, s-au dat bătuți.

?: Se pare ca nu vrei sa spui adevărul, spune rece încercând sa nu ma sugrume de gat.

Cei care lucrează la interogatoriu ar trebui sa fie calmi, dar lui ii lipsește ceva la cap.

Ma întreabă din nou ce s-a întâmplat la locul faptei.

Eu am spus adevărul, dar el arunca nervos cu scaunul în perete făcându-se bucatele.

?: O sa stai în școala de corecție mult și bine!

Înghit în sec, când aud afirmația făcută de el, uitându-mă cum se îndreaptă rapid spre mine și îmi pune cătușele.

Ma simt de parca as fi omorât pe cineva, dar eu aici sunt doar un pion în jocul șefului.

O sa ma razbun crunt pentru tot!

Ma urc în mașină pentru a doua oara, lăsându-mi capul pe spate începând sa plâng.

La ceva timp mașina se oprește, eu ștergându-mi lacrimile rapid.

Dacă o să-mi vadă o mica lacrima o sa ma mănânce de vie..

Am văzut multe filme legate despre școala de corecție, dar nu ma asteptam ca vreodată eu sa trăiesc un film.

Ma bucur ca de mica am fost o actriță foarte buna, primul liceu în care am vrut sa ma duc a fost cel de actorie, dar n-am vrut sa o parasesc pe mama, asa ca am renunțat.

Îmi elimin gândurile, când simt o mana puternica ca ma forțează sa ies din mașină.

Cobor exact ca o diva, cu un zâmbet mortal pe buze ... ca și cum as fi omorât pe cineva și totul a mers cu bine.

Pășesc printre "elevii" care ma priveau curioși și polițiști care maraiau nervoși.

Doamne ... unde am ajuns? ...

Intru în clădire urcând la ultimul etaj, polițistul oprindu-se în fata ușii negre. Își trage sufletul, apoi ciocane și așteaptă pana aude un "intra" spus din plictiseala.

Eu ma asez pe scaun așteptând cuminte, pregătindu-ma de teatru.

La ceva timp iese și îmi spune sa intru singura în aceea încăpere.

Ma ridic evitând și respirând greu. Cu teama deschid usa și intru în camera fiind un abis total, doar o mica veioza fiind aprinsa pe biroul din mijlocul camerei.

?: Luați loc, va rog.

Se aude o voce calda, care îmi dă sentimentul de siguranță, măcar pentru câteva minute sa simt asta..

Ma asez pe scaun începând sa plâng de frica. Cine știe acum ce o sa se întâmple de data asta..

Nu pot sa joc teatru, nu pot să-mi fortez ochii sa nu plângă..

********************************
Va urma